In Memoriam: Paul Goma

Paul Goma, scriitor român şi disident anticomunist, s-a născut la 2 octombrie 1935, în localitatea Mana (Orhei, astăzi în Republica Moldova) şi s-a stins la Paris, la 25 martie 2020.

A venit pe lume în familia unor învăţători români şi, după cedarea Basarabiei, familia s-a refugiat în România.

Pe când era în clasa a X-a la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Paul Goma a fost reţinut de Securitate pentru opt zile şi exmatriculat din toate şcolile din ţară, întrucât susţinuse cauza unor persoane arestate şi anchetate sub acuzaţia de anticomunism.

A reuşit să se înscrie la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş, pe care l-a finalizat în 1953.

În 1954 a trecut examenul de admitere la Institutul de literatură şi critică literară „Mihai Eminescu”, precum şi pe cel de la Universitatea Bucureşti (Filologie), alegându-l pe primul.

A devenit membru al Uniunii Tineretului Muncitor, iar la cursuri şi seminarii a avut dispute cu unii profesori.

În 1956, după înfrângerea Revoluţiei maghiare, şi-a predat - în semn de protest - carnetul de membru UTM, după care a fost arestat şi acuzat de „tentativă de organizare de manifestaţie ostilă”, fiind condamnat la 2 ani de închisoare (Jilava şi Gherla).

A fost trimis apoi în Bărăgan, la Lăteşti, cu domiciliu forţat, unde a rămas până în 1963.

Nu a mai reuşit să se reînmatriculeze la Institutul „M. Eminescu”, astfel încât, în 1965, a dat din nou examen la Facultatea de Filologie a Universităţii bucureştene.

În aceeaşi perioadă, la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, apărea romanul „Ostinato”, amplu cenzurat.

În 1966 a debutat în revista „Luceafărul”, cu povestirea „Când tace toba”.

În 1968 a apărut volumul „Camera de alături”, în 1971 - varianta în limba germană a romanului „Ostinato”, 1972 - varianta în limba germană a romanului „Uşa”, 1974 - varianta în limba franceză a romanului „Uşa”.

În 1968 s-a înscris în PCR, dar, în 1971, după publicarea integrală a romanului „Ostinato” în Germania, a fost propus pentru excludere.

În 1976, a apărut volumul „Gherla”, în 1977 - „În cerc”.

În 1977 a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 a cehoslovacilor, o scrisoare deschisă lui Nicolae Ceauşescu şi una către Conferinţa de la Belgrad, preluate de Radio Europa Liberă şi presa occidentală, în acestea cerând guvernului României respectarea drepturilor omului.

Este motivul pentru care a fost urmărit, arestat şi maltratat de Securitate.

A fost eliberat în urma intervenţiilor din Occident.

În 1977 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România.

În noiembrie, lui Paul Goma, soţiei şi copilului, le-a fost retrasă cetăţenia română şi au fost expulzaţi din ţară, ajungând la Paris, unde au cerut azil politic.

Aici şi-a continuat lupta împotriva regimului comunist şi a lui Ceauşescu, sprijinind înfiinţarea (1979) Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România, şi a fost ţinta unei tentative de asasinat.

În 1980 a refuzat cetăţenia franceză, dar, în 2013 a primit cetăţenia Republicii Moldova.

Alte volume publicate: „Patimile după Piteşti”, „Chasse-croise”, „Soldatul câinelui”, „Bonifacia”, „Din Calidor”, „Roman intim”, „Arta refugii”, „Astra”, „Sabina”, „Adameva”, „Amnezia la români”, „Scrisori întredeschise - singur împotriva tuturor”, „Justa”, „Jurnale”, „Jurnal de apocrif”, „Garda inversă”, „Altina - grădina scufundată”, „Alte jurnale”, „Jurnalul unui jurnal”, „Scrisuri”, „Infarct”, „Basarabia” etc.

După 1989, în România sunt publicate o parte din cărţile sale şi articole în revistele: „Vatra”, „Familia”, „Timpul”, „Jurnalul literar”.

În 1986 a primit premiul „Chevalier dans l’ordre des Arts et des Lettres”.

În 2007 a devenit „Cetăţean de Onoare al Timişoarei”.

În 2015 i s-a acordat Premiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei pentru diaspora.

Autor: Pe o aripă de cânt