Regretatul actor, poet şi epigramist - Ernest Maftei (supranumit „Bădia”) - s-a născut la 6 martie 1920, în localitatea Prăjeşti (judeţul Bacău), şi a trecut la cele veşnice în Bucureşti, la 19 octombrie 2006.
Şi-a pierdut mama pe când abia împlinise 9 ani.
A urmat Şcoala Normală din Bacău (tatăl său dorindu-şi să-l vadă învăţător), perioadă în care a publicat primele versuri în revista „Liliacul”, a manifestat înclinaţii către pictură, iar din clasa a V-a a început să joace în spectacolele trupei de teatru a şcolii.
A fost repartizat ca învăţător în Basarabia, dar, nefiind atras de o astfel de carieră, nu s-a prezentat la post, visând să urmeze o carieră teologică şi ajungând, în cele din urmă, să studieze Teatrul.
În 1937 a intrat în organizaţia anticomunistă a tineretului naţional - creştin „Frăţia de Cruce” (FDC) şi va deveni liderul acesteia.
În 1938 a fost arestat de autorităţi şi încarcerat în lagărul de la Vaslui, unde va asista la executarea unor membri ai Partidului „Totul pentru Ţară”.
După instaurarea Legiunii Arhanghelului Mihail la putere, Ernest Maftei - numit responsabil pentru patru judeţe, primind ordinul de a ridica 136 de evrei (suspecţi de acţiuni comuniste), îi ascunde pe toţi la Prăjeşti şi-i angajează la cariera de piatră a tatălui său (ca urmare, părintele fiind arestat şi întemniţat mai apoi).
Între 1941 - 1945, a urmat Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi (a studiat şi vioara în aceşti ani), perioadă în care a debutat ca actor în piesa „Zece milionari” a Teatrului „Muncă şi lumină”.
Tot în studenţie a fost iar arestat şi condamnat pentru activitatea din cadrul FDC, fiind închis la Galaţi, Jilava, Văcăreşti. A fost judecat de patru ori pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară, dar achitat.
După război, nu a reuşit să mai găsească un loc de muncă din cauza orientărilor politice, apoi a jucat teatru la Iaşi pentru doi ani, iar în 1950 a debutat în film - „Răsună valea”.
A jucat la „Teatrul Poporului” folosind un nume fals - Erman Valahu şi fiind distins cu Meritul Cultural clasa I. Pentru a nu se deconspira, a fost silit să renunţe la acest titlu.
A fost în permanenţă urmărit de Securitate şi, la rândul său, obligat să semneze un angajament (nume „Mateescu”), care însă a încetat pentru că „în toată această perioadă, acest informator nu a furnizat niciun material care să prezinte interes pentru organele de Securitate... A fost necesar să treacă 9 ani de zile ca să constatăm că-l ţinem inutil în reţea.”
În 1966 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.
A jucat în peste 225 de filme sau producţii tv, cele mai importante fiind: „Nepoţii gornistului”, „Desfăşurarea”, „Meandre”, „Reconstituirea”, „Tudor”, „Răscoala”, „Neamul Şoimăreştilor”, „Haiducii”, serialul TV „Toate pânzele sus!”, „Iarba verde de acasă”, „Drumul oaselor”, „Dumbrava minunată”, „Ultima noapte de dragoste”, „Cireşarii”, „Muşchetarii în vacanţă”, „Castelul condamnaţilor”, „Săptămâna nebunilor”, „Ultimul cartuş”, „Fraţii Jderi”, „Dincolo de nisipuri”, „Ştefan cel Mare – Vaslui 1475”, „Prin cenuşa imperiului”, „Osânda”, „Pentru patrie”, „Vlad Ţepeş”, „Amurgul fântânilor”, „Sosesc păsările călătoare”, „Căsătorie cu repetiţie”, „Brâncuşi” (- „Cioplitorul de suflete”), „Tusea şi junghiul”, „Triunghiul morţii”, „Trahir”, „Drumul câinilor”, „Căutătorii de aur”, „Convoiul”, „Buzduganul cu trei peceţi”, „Cumpăna”, „Mere roşii”, „Misterul lui Herodot”, „Mastodontul”, „Viforniţa”, „Pădurea pierdută”, „Puterea şi adevărul”, „Aşteptarea”, „Baltagul”, „Prea mic pentru un război atât de mare”, „Merii sălbatici”, „Când primăvara e fierbinte”, „Crucea de piatră – ultimul bordel”, „Modigliani”, „Păcală se întoarce” etc.
În decembrie 1989 a participat la manifestaţia anticomunistă din Piaţa Universităţii, dar, mai apoi, a suferit persecuţii de tot felul. De exemplu, în timpul „Mineriadei” din 1990, cinci persoane deghizate în mineri l-au luat de acasă, l-au bătut şi l-au aruncat pe malul Dâmboviţei, unde a zăcut inconştient aproape 7 ore.
În 1994 a publicat volumul de versuri „Autografe”.
În 1995 a intrat în Partidul Pentru Patrie, alături de alţi camarazi din vremea închisorilor comuniste.
Este autorul piesei de teatru „Răzeşii lui Bogdan” şi a fost inclus în „Enciclopedia epigramiştilor români”.
În fiecare duminică, la TVR 2, realiza propria emisiune - „Ferma”.
În 2005 a refuzat premiul „Cel mai bun român”, supărat că printre nominalizaţi erau persoane sumbre din lumea politică şi false vedete ale emisiunilor TV.
A primit Premiul UCIN la aniversarea a 50 de ani de cinematografie, Diploma Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România - „pentru contribuţia la dezvoltarea artei şi culturii naţionale”, distincţia „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer.
A fost căsătorit şi a avut un fiu - artist plastic.
S-a stins în urma unei grele suferinţe (cancer pulmonar) şi este înmormântat la Cimitirul Bellu.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu