Gheorghe Tattarescu, pionier al neoclasicismului în pictura românească şi cel mai mare pictor religios din perioada sa, s-a născut în octombrie 1820 (se pare că pe data de 19), la Focşani, şi s-a stins la 24 octombrie 1894, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Şi-a pierdut ambii părinţi (din cauza unei epidemii) pe când avea numai 6 ani, rămânând în îngrijirea unchiului său, Nicolae Teodorescu (zugrav de biserici).
A început să picteze la vârsta de 9 ani, mergând să-l ajute pe unchi, şi a studiat pictura la Şcoala de zugravi înfiinţată de acesta la Buzău.
În 1844, cei doi au pictat Mănăstirea Răteşti.
Între 1845 - 1851, sprijinit de episcopul Buzăului, Gheorghe a plecat cu o bursă pentru a studia la Academia di San Luca din Roma.
În timpul Revoluţiei de la 1848, a realizat portretele revoluţionarilor Gheorghe Magheru şi Ştefan Golescu, care se aflau în exil), iar în 1851 îl va picta pe Nicolae Bălcescu - în trei exemplare aproape identice.
În afară de portrete, a mai pictat compoziţii alegorice, cum ar fi: „Deşteptarea României”, „11 februarie 1866 - România Modernă”, „Unirea Principatelor”, „Mircea cel Bătrân la 1386”, „Neagoe Basarab în faţa Mănăstirii Argeş”, „Lupta lui Preda Buzescu cu hanul tătar” etc, precum şi câteva nuduri.
În 1860 a început lucrul la un „Album naţional” al priveliştilor şi monumentelor din ţara noastră, o cunoscută lucrare în acest sens fiind „Peştera Dâmbovicioara”.
Pe lângă toate aceste realizări, cea mai mare importanţă au avut-o picturile făcute la 58 de biserici, între 1853 - 1892, caracteristica principală a activităţii sale fiind apropierea de arta religioasă, bazându-se pe influenţele academismului italian şi ale iconografiei tradiţionale bizantine.
Dintre acestea, amintim: Biserica Zlătari, Biserica Colţea, Biserica Sf. Spiridon Nou, Biserica Sf. Nicolae Şelari, Biserica Oţetari, Mănăstirea Radu Vodă, Biserica Olteni, Biserica Sf. Ilie, Capela Cimitirului Ghencea (toate din Bucureşti), Biserica Oteteleşanu din Măgurele, biserica nouă de la Mănăstirea Bistriţa, Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Biserica Greacă din Brăila, biserica Mănăstirii Ciolanu (judeţul Buzău), Mănăstirea Ghighiu, Biserica Cetăţuia de lângă Râmnicu Vâlcea, biserica de la Târgşorul Nou, biserica de la Brânceni (Teleorman), paraclisul Mănăstirii Antim, paraclisul Sf. Ioan (din curtea Mănăstirii din Câmpulung), Mănăstirea Mărgineni, Biserica Grecească din Giurgiu, Biserica Băleni (Prahova), biserica din Clejani, Biserica Ionaşcu (Slatina), capela generalului Florescu - la Sinaia, Biserica Sfânta Vineri din Ploieşti, Biserica Sf. Ilie din Craiova şi multe altele.
În 1864, împreună cu Theodor Aman, a înfiinţat Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a predat ca profesor şi a fost o vreme director.
Este autorul lucrării „Percepte şi studii folositoare asupra porţiunilor corpului uman şi desene după cei mai celebri pictori”, pe care a scris-o în 1865.
În casa din Bucureşti unde a locuit Gheorghe Tattarescu, în 1951 a fost înfiinţat un muzeu care-i poartă numele şi în care se află multe dintre operele sale - picturi, grafică, artă decorativă, precum şi documente sau piese de mobilier.
Acesta a fost deschis publicului doi ani mai târziu, după ce nepoata pictorului, Georgeta Werthaimer, a donat casa şi o parte a tablourilor.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu