14 octombrie - Sfânta Cuvioasă Parascheva

Considerată a fi ocrotitoarea Moldovei, Sfânta Parascheva este cinstită în toată Biserica Ortodoxă şi, mai ales, în ţările din sudul Dunării.

Este prăznuită pe 14 octombrie, iar întru cinstirea ei au fost înălţate numeroase edificii bisericeşti.

Viaţa sa pământească - una destul de scurtă, a fost petrecută în rugăciune.

S-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, fiind botezată şi crescută în credinţa creştină, iar chemarea Mântuitorului a auzit-o pe la vârsta de 10 ani.

Atunci, ieşind de la biserică, a întâlnit un om sărac, căruia i-a dăruit hainele sale şi de la care a luat hainele lui ponosite, îmbrăcându-se ea cu acestea.

Părinţii s-au supărat şi au certat-o, dar acest lucru nu a împiedicat-o de la a mai face astfel de fapte, fiind convinsă că aşa va putea spera la moştenirea vieţii veşnice.

Din dorinţa de a sluji lui Dumnezeu, fuge la Constantinopol, apoi merge pe jos spre Calcedon şi Haracleea Pontului.

A petrecut 5 ani într-o biserică, rugându-se neîncetat, plină de smerenie, cu inima şi cugetul curate.

A ajuns apoi la Ierusalim, dorind să calce pe urmele paşilor Mântuitorului. Prin pustiul Iordanului, întâlneşte nişte călugăriţe pustnice, cărora li se alătură, cu mare dragoste de cele sfinte.

Însă, într-o noapte, în vis i se arată un înger, care-i spune că trebuie să se întoarcă acasă, unde va trece la cele veşnice.

Ajunsă din nou la Constantinopol, se stabileşte în satul Calicraţia, slujind în Biserica „Sfinţii Apostoli”, şi după doi ani, trece la cele veşnice, trupul fiind îngropat aproape de mare.

După câţiva ani, alături este înmormântat un marinar care a dus o viaţă plină de răutăţi, trupul acestuia fiind adus de apele mării la mal.

În următoarea noapte, unuia dintre cei care săpaseră groapa, i se arată în vis Cuvioasa Parascheva poruncindu-i să ia de acolo trupul păcătosului.

Neîndeplinind aceasta, groparului i se arată Cuvioasa încă de două ori, mustrându-l. Până la urmă se apucă de săpat şi descoperă trupul Cuvioasei Parascheva plin de mireasmă şi nestricat.

Se sfătuieşte cu preotul şi decid să o aşeze în Biserica „Sfinţii Apostoli”, unde Cuvioasa va săvârşi nenumărate minuni.

După ce şi-a plătit datoria către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului şi către Imperiul Otoman, Domnitorul Moldovei - Vasile Lupu - va fi răsplătit cu nepreţuitul dar al sfintelor moaşte ale Cuvioasei Parascheva, acestea ajungând la Iaşi.

Racla a fost aşezată în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” (ctitorie a lui Vasile Lupu), pe 13 iunie 1641, fiind mutate apoi în paraclisul mănăstirii, odată cu începerea lucrărilor de consolidare a aşezământului.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, racla este mutată la Bucureşti, pentru a fi ferită de ofensiva duşmanilor. O vreme a stat şi la Mănăstirea Ciorogârla.

După încheierea războiului, racla a fost aşezată în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, pe 26 noiembrie 1944.

A mai fost scoasă - în pelerinaj prin toată Moldova - în vremea secetei şi a foametei din perioada 1946 - 1947, de un sobor condus de Arhim. Teoctist Arăpaşu, viitorul Mitropolit al Moldovei şi Patriarh al României, rugăciunile fiind încununate de o ploaie binefăcătoare.

Veşmântul în care au fost aduse sfintele moaşte de către Vasile Lupu, poartă legământul domnitorului şi al Mitropolitului Varlaam, prin care urmaşilor li se cere să nu împrăştie rămăşiţele pământeşti ale Cuvioasei Parascheva.

Autor: Pe o aripă de cânt