27 martie 1918 - Unirea Basarabiei cu Regatul României

Prin Tratatul de la București din 1812, partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei, denumită Basarabia - a intrat în componența imperiului Rusiei.

În 1917, Basarabia şi-a proclamat autonomia, iar după Revoluţia din Octombrie, independenţa faţă de Rusia bolşevică, devenind Republica Democrată Moldovenească.

Consiliul ostășesc a proclamat formarea Sfatului Ţării ca organ legislativ, care cuprindea: 44 de deputați din rândurile soldaților, 36 de deputați din partea țăranilor, 58 de deputați aleși de comisiile comunale și ale ținuturilor și de asociațiile profesionale.

Prima ședință a Sfatului Țării a avut loc la 21 noiembrie / 4 decembrie 1917, președinte fiind ales Ion Inculeț.

De-a lungul existenței sale, Sfatul Țării s-a întrunit în două sesiuni (83 de ședințe plenare și 2 ședințe particulare).

Prima sesiune, pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Țării, s-a desfășurat între 21 noiembrie 1917 – 28 mai 1918.

Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României.

Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat în favoarea Unirii, cu următoarele condiții:

- Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, pe care guvernul român să o accepte fără obiecţiuni;

- Basarabia rămânea autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;

- Sfatul Țării urma să voteze bugetul local, să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și să numească funcționarii administrației locale;

- Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;

- Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;

- Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;

- Doi reprezentanți ai Basarabiei urmau să facă parte din guvernul central român;

- Basarabia urma să trimită în Parlamentul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;

- Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;

- Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei;

- Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.

La şedinţa din 27 martie 1918, au fost prezenţi 135 deputaţi, iar absenţi 13. Din cei prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 - împotrivă, iar 36 s-au abţinut.

Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste:

"Trăiască Unirea cu România!".

La data de 2 aprilie 1918, Ion Inculeț și-a dat demisia din conducerea Sfatului Țării, fiind numit ca ministru fără portofoliu pentru Basarabia. Locul său a fost luat de Constantin Stere (2 aprilie 1918 – 25 noiembrie 1918) și apoi de Pantelimon Halippa (25-27 noiembrie 1918).

A doua sesiune a Sfatului Țării și-a ținut lucrările între 25-27 noiembrie 1918. După aprobarea reformei agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918, Sfatul Țării a votat o moțiune prin care aproba unirea fără condiții cu România, exprimându-și încrederea în viitorul democratic al noului stat, în care nu mai era nevoie de o protecție specială pentru Basarabia.

La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării s-a autodizolvat.

În cadrul Regatului României, Basarabia a constituit o provincie timp de 22 de ani, până la 28 iunie 1940, când un ultimatum al guvernului sovietic, care urmărea punerea în aplicare a pactului Hitler-Stalin a fost adresat României, cerând cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică. România a cedat și, după 48 de ore, Basarabia a fost ocupată de Armata roșie, administrația și Armata Română retrăgându-se, într-un haos dramatic, la est de râul Prut.

Autor: Pe o aripă de cânt

Sursa: România în imagini de ieri şi azi