In Memoriam: HENRY MĂLINEANU
Henry Mălineanu, unul dintre cei mai mari compozitori şi textieri români de muzică uşoară şi romanţe, s-a născut la Bucureşti, la 25 martie 1920, şi s-a stins la 12 noiembrie 2000.
În paralel cu liceul, a studiat la Conservatorul Regal de Muzică.
La numai 16 ani a înfiinţat propria formaţie de jazz, iniţial sub numele de „Tango”, apoi „Metropol”, cu care a cântat în direct la radio.
A făcut parte din trupa Teatrului „Nou” din Capitală.
A fost remarcat de compozitorul Ion Vasilescu, cel care i-a oferit postul de pianist, la numai 18 ani, în orchestra Teatrului „Alhambra”. Aici a realizat – împreună cu Vasilescu – mai multe cântece şi numere muzicale pentru spectacole.
Apoi, şi-a adus aportul la comedia muzicală „Suflet candriu de papugiu”, la Teatrul „Ion Vasilescu”.
În 1938 a făcut primele înregistrări pe discuri ale unor melodii proprii, la Casele „Columbia” şi „Electrecord”, şi a devenit membru al Societăţii Compozitorilor Români, în urma succeselor obţinute cu piesele: „Iubeşte-mă aşa cum sunt” şi „Întoarce-te curând”.
A fost dirijor la:
- Teatrul Evreiesc „Baraşeum” - unde a creat împreună cu prietenul său, textierul Eugen Mirea, spectacolele: „Primăvara în Do major”, „Dai un ban, dar face”, „Baraşeum ‘42”, „Alo, Baraşeum!”;
- Teatrul „Gioconda” (şi co-director muzical) – unde, alături de Ion Vasilescu, a colaborat la: „Gioconda Palace”, „Răpirea Giocondei”, „Gioconda iubeşte”, „Giocondita”, „Aliaţii Giocondei”, „Gioconda la Savoy”, „Giocondele vesele” etc;
- Teatrul de Stat de Revistă din Bucureşti (ulterior Teatrul de Estradă) şi Ansamblul de Estradă – pe care le-a înfiinţat împreună cu alţii şi unde a fost şi director muzical, realizând spectacolele: „Spectacolul No. 1”, „Concertul popoarelor” etc.
A mai colaborat cu:
- Teatrul „Boema” - la spectacolul „Dragoste pe puncte”;
- Teatrul de Revistă „Fantasio” din Constanţa - la producţiile: „Revelion în iulie”, „Super Fantasio”, „Veselia n-are vârstă”, „Revista de aur”, „Fantasiada”, „Fantasiorama”, „Nunta la Fantasio”, „Cioc, boc, hai la joc!”, „Avioane de hârtie;
- Teatrul „Nottara” – la „Lady X”, „Au fost odată... două orfeline”, „Bună seara, domnule Wilde!”;
- Teatrul de Operetă din Bucureşti – opereta „Suflet de artist”.
Henry Mălineanu a compus muzica pentru numeroase:
- filme: „Marinică”, „Şurubul lui Marinică”, „Portretul unui necunoscut”, „O zi pierdută”, „Lada cu zestre”, „Post rămas”, „Deci, hai!”, „Şeful sectorului suflete”, „De trei ori Bucureşti”, „Pantoful Cenuşăresei”, „Răutăciosul adolescent”;
- piese de teatru la „Nottara”, „Bulandra”, „Ţăndărică” şi la Naţionalul din Bucureşti: „Căruţa cu paiaţe”, „Comedie de modă veche”, „Micul infern”, „Drumul singurătăţii, „Infernalul mecanism”, „Autorul e în sală”, „Act veneţian”, „Livada de vişini”, „Amintirile Sarei Bernhardt”, „Citadela sfărâmată”, „Sentimente şi naftalină”, „Mizerie şi nobleţe”, „Infidelitate conjugală”, „Umor pe sfori”, „2-0 pentru noi”, „Milioanele lui Arlechin”, „Mica sirenă”, „Eu sunt tatăl copiilor”, „Şcoala calomniei” etc.
A făcut parte din juriile festivalurilor de muzică uşoară de la: Mamaia, Praga, Moscova, Sopot, Geneva, Havana, Atena, Budapesta.
A scris sute de melodii, dintre care aproximativ sunt înregistrate la U.C.M.R.
Dintre şlagărele sale, amintim: „Ce să fac dacă-mi placi?”, „Cum am ajuns să te iubesc?”, „Dac-ajung la inima ta”, „Nicio dragoste nu e ca a noastră”, „Nimeni”, „Dacă n-oi trăi acum”, „Femei”, „Aş vrea iar anii tinereţii”, „Primul nostru tango”, „Mai dă-mi un telefon”, „Fericirea mea e-n mâinile tale”, „Ce cauţi tu în viaţa mea?”, „Adevărata mea dragoste”, „Valsul nostru”, „Dragi mi-s cântecele mele”, „Cine n-a iubit măcar o dată?”, „Signorina Musica”, „E de necrezut”, „Garofiţa”, „Cele mai frumoase fete”, „Zi-i una mai săltăreaţă!” etc.
Premii şi distincţii:
- 1953 – „Premiul de Stat”;
- 1962 – „Artist Emerit”;
- numeroase premii la Festivalul de la Mamaia (1963, 1964, 1969, 1971, 1984);
- premiu la Festivalul „Crizantema de Aur” (1980);
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu