"Ziua Cucului" - tradiţii şi obiceiuri

Popular, sărbătoarea Bunei Vestiri mai este cunoscută şi sub numele de „Ziua Cucului”, despre care se spune că în această perioadă, ajungând pe meleagurile noastre, îşi începe cântul, vestind sosirea primăverii.

Se consideră că acum este auzit pentru prima dată, iar pe 24 iunie, de Sânzâiene, cântecul său se opreşte brusc, căci, conform tradiţiei, atunci cucul s-ar îneca înghiţind un bob de orz.

 Se spune că este un semn rău, prevestitor chiar de moarte, pentru cel care aude primul cântec al cucului în spatele său şi are stomacul gol în acel moment:

„Cucu-n spate mi-a cântat

Şi moartea m-a săgetat!”.

Cine aude cucul cântând, trebuie să numere de câte ori acesta îşi strigă numele şi atâţia ani va mai avea de trăit.

Tinerii care urmau a se căsători, rosteau următoarea zicere:

„Cucule, voinicule,

Câţi ani îmi vei da

Pân’ m-oi însura / mărita?”.

În cazul în care cucul se auzea cântând imediat, urma să treacă un an până la nuntă. Dacă nu se auzea, căsătoria se va înfăptui în scurtă vreme.

Creanga pe care cânta cucul, era tăiată şi pusă în scăldătoarea fetelor, pentru a nu fi ocolite de flăcăi.

Când cântă cucul, e bine să ai bani în buzunar, ca să nu duci lipsă de aceştia tot anul.

În această zi, firul de iarbă se dezleagă şi prinde a creşte, pământul şi muştele se dezmorţesc, iar păsările călătoare încep să revină din ţările calde.

În unele zone ale ţării, la rădăcina prunilor se toarnă ţuică şi toţi pomii fructiferi sunt ameninţaţi cu securea că vor fi tăiaţi dacă nu vor avea rod îmbelşugat.

În alte zone, în această zi nu se pun cloştile pe ouă. Totodată, ouăle ouate astăzi nu se pun nici la cloşcă, nici nu se mănâncă, nefiind bune.

În timp ce în Moldova şi Bucovina, acum nu se seamănă porumbul, în partea de vest a ţării – se altoiesc copacii, iar în nord – se scot stupii de la iernat.

Toată lumea trebuie să mănânce peşte pe 25 martie, pentru ca tot anul să fie „ca peştele în apă”.

În curţi se aprinde un foc, lângă care oamenii pun: pâine, sare şi apă, astfel încât îngerii să se încălzească, să îşi potolească setea şi foamea, veghind tot anul asupra acelei case.

Se mai aprind şi focuri în care se ard lucruri nefolositoare de prin gospodărie.

Azi, oamenii nu trebuie să se certe cu nimeni şi este indicat să se trezească devreme, pentru a nu fi somnoroşi tot restul anului.

Dacă vremea este frumoasă, va fi un an bun.

Dacă până la amiază plouă, apoi norii se risipesc, va fi o toamnă lungă şi bogată.

Dacă ploaia şi soarele se amestecă, nu va fi un an bun.

Iar dacă întreaga zi e însorită, va fi un an mănos.

Pentru ca vrăjile făcute în această zi să nu aibă efect, locuinţele se afumă cu tămâie de la Paştele anterior (sau de la o altă mare sărbătoare), iar lenjeria se poartă pe dos.

Autor: Pe o aripă de cânt

Foto: Radio Oltenia