9 septembrie - Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana

Sfântul Ioachim, fiul lui Barpatir, se trăgea din neamul regelui David, căruia Dumnezeu i-a rânduit ca Mântuitorul să se nască din urmaşii lui.

Sfânta Ana, fiica lui Matan, era din tribul lui Levi, iar dinspre mamă - se trăgea din tribul lui Iuda.

Ioachim, un om foarte bogat şi evlavios, ducea mereu daruri la Templu.

Într-o astfel de împrejurare, un anume Ruben l-a mustrat, reproşându-i că nu ar trebui să fie cel dintâi care să aducă daruri, atâta timp cât nu a fost binecuvântat cu copii.

Auzind acestea, Ioachim s-a întristat foarte mult şi de la Templu, a plecat direct în pustietate, unde a postit vreme de 40 de zile, spunând:

„Nu voi coborî în casa mea după mâncare şi băutură până când Domnul şi Dumnezeul meu nu se va uita la mine; până atunci rugăciunea îmi va ţine de foame şi de sete.”.

Fără a şti ce s-a întâmplat cu soţul său, Ana a început să-şi plângă văduvia şi pântecele sterp:

„Vai, mie, nefericita, cu cine aş putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă şi păsările cerului aduc pe lume pui, în vreme ce eu nu, Doamne!”...

Auzindu-le rugăciunile, Dumnezeu a trimis un înger pentru a vesti Anei:

„Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta: vei prinde sămânţă în pântec şi vei naşte prunc, iar despre neamul tău se va vorbi în toată lumea!”.

Un alt înger a coborât la Ioachim spunându-i:

„Ioachim, Ioachim, Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea; coboară cu turmele din pustie, căci femeia ta, Ana, va rămâne grea!”.

Când Ioachim a sosit cu turmele, Ana îl aştepta la poartă:

„Acum ştiu că Domnul Dumnezeu m-a binecuvântat din plin. Iată, cea care a fost văduvă nu mai este şi cea care n-a avut copii va zămisli.”

După nouă luni, Ana a născut-o pe Fecioara Maria, pe care au dus-o la Templu, aşa cum au făgăduit.

Ioachim a murit la vârsta de 80 de ani, iar Ana la 70 de ani, trecând la Domnul binecuvântaţi de bucuria împlinirii rugăciunii lor: Fecioara Maria.

Autor: Pe o aripă de cânt