Ilarion Ciobanu, actorul român care s-a dedicat în totalitate filmului, s-a născut la 28 octombrie 1931, în localitatea Ciucur (pe atunci în judeţul Tighina, azi - în Republica Moldova), într-o familie cu trei fraţi, şi s-a stins în Bucureşti, la 7 septembrie 2008, în urma unei grele suferinţe.
Tatăl, neavând o meserie anume, îşi tot căuta de lucru în diverse locuri, ajungând într-un final şi hamal în portul Constanţa. Aici a murit, în urma unui accident, în 1939.
Mama s-a mutat la Constanţa cu cei mici, fiind nevoită să muncească din greu pentru a avea cu ce creşte copiii. De altfel, fraţii lui Ilarion au murit la vârste fragede.
Pe când avea 12 ani, Ilarion era „băiat la prăvălie”.
Tot la 12 ani a fost arestat, bătut, închis o noapte şi eliberat a doua zi, pentru că, împreună cu alţi prieteni, a intrat într-un depozit al trupelor germane.
Apoi a lucrat ca hamal, tractorist (pe şantierul Bumbeşti - Livezeni, fiind medaliat), miner, săpător, tâmplar, şofer pe basculantă (pentru a transporta piatră pentru Canalul Dunăre - Marea Neagră), marinar, pescar şi alte meserii.
La vârsta de 20 de ani şi-a pierdut mama (deşi nici nu împlinise 39 de ani) şi imediat după acest moment, s-a căsătorit cu o profesoară de franceză, de care a divorţat ulterior.
A practicat rugby de performanţă, debutând în 1948 la Clubul „Ştiinţa” din Bucureşti, cunoscând consacrarea la Clubul „Dinamo” şi încheindu-şi cariera, în 1962, la Clubul „Progresul”.
A vrut să intre la diverse facultăţi (construcţii navale, mecanică, geografie), în ciuda faptului că nu părea atras de niciuna dintre acestea.
În 1958 a fost admis la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, dar şi aici a început să se plictisească.
În 1959 a apărut într-un scurt-metraj - „Într-o dimineaţă după ploaie”.
Debutul oficial a avut loc în 1960, în filmul „Setea”, care a primit Premiul de Argint la Festivalul de Film de la Moscova (1961).
A renunţat la facultate şi s-a angajat ca electrician la Teatrul Municipal („Bulandra”), mai apoi devenind „actor corp ansamblu”.
Totuşi, teatrul nu l-a atras niciodată.
A mai fost căsătorit cu o dansatoare din Ansamblul „Ciocârlia” (care a devenit asistentă medicală), iar în 1972, s-a recăsătorit, de data aceasta cu Marion, adoptând-o pe Natalia Doina, fiica din prima căsătorie a soţiei. În 1978 s-a născut Ioachim, copilul noii familii.
Rolul din filmul „Setea” a însemnat începutul unei cariere impresionante în cinematografia românească pentru Ilarion Ciobanu.
În 1961 a jucat în „Omul de lângă tine”, apoi au urmat: „Poveste sentimentală”, „Lupeni 29”, „Cartierul veseliei”, „Răscoala”, „Golgota”, „Şopârla”, „Vremea zăpezilor”, „Legenda”, „Columna”, „Doi bărbaţi pentru o moarte”, „Baltagul”, „Războiul domniţelor”, „Fraţii”, „Pădurea pierdută”, „Mihai Viteazul”, „Asediul”, „Cu mâinile curate”, „Drum în penumbră”, „Conspiraţia”, „Ultimul cartuş”, „Dimitrie Cantemir”, „Pe aici nu se trece”, serialul TV „Toate pânzele sus!”, „Departe de Tipperary”, „Nemuritorii”, „Capcana”, „Muşchetarul român”, „Oraşul văzut de sus”, „Trepte pe cer”, „Profetul, aurul şi ardelenii”, „Artista, dolarii şi ardelenii”, „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, „Pentru patrie”, „Ecaterina Teodoroiu”, „Din nou împreună”, „Avaria”, „Dincolo de orizont”, „Iancu Jianu, zapciul”, „Iancu Jianu, haiducul”, serialul TV „Lumini şi umbre”, „Cetatea ascunsă”, „Gustul şi culoarea fericirii”, „Audienţa”, „Omul care ne trebuie”, „Rug şi flacără”, „Fapt divers”, „Bătălia din umbră” etc.
După Revoluţia din 1989, a mai fost distribuit în „Şobolanii roşii, „Crucea de piatră”, „Terente – Regele bălţilor”, „Ochii care nu se văd”, „Tancul”, „Bored”.
De asemeni, a regizat producţiile: „Omul de lângă tine” şi „Mara”.
I-a plăcut să scrie poezii, care au fost publicate în revista „Cinema”, dar este şi autorul volumului de proză - „Un far la pensie”, apărut în 1980.
De-a lungul carierei, a primit diverse premii şi distincţii:
- 1966 - Premiul „Mamaia”;
- 1971 şi 1973 - Premiul ACIN;
- 1996 - Medalia Centenarului Cinematografiei;
- 2004 - Premiul de Excelenţă pentru contribuţia în arta cinematografiei - Festivalul Internaţional de Film „BiFEST” - Bucureşti;
- 2004 - Ordinul Cultural în grad de Comandor, categoria D „Arta spectacolului”, „pentru întreaga activitate şi talentul interpretativ pus în slujba filmului românesc”.
Conform dorinţei sale, Ilarion Ciobanu a fost incinerat, iar cenuşa - aruncată în Marea Neagră.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu