Dan George Spătaru, unul dintre cei mai iubiţi artişti români, s-a născut la 2 octombrie 1939, în localitatea Aliman (judeţul Constanţa), într-o familie de învăţători, şi a trecut la cele veşnice la 8 septembrie 2004, în Bucureşti.
A moştenit talentul muzical de la tatăl său, care cânta foarte bine la vioară.
Dan şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa în comuna natală, apoi în localitatea Ion Corvin şi la Medgidia (unde s-a mutat împreună cu sora sa, la o mătuşă, după ce şi-au pierdut mama).
În anii copilăriei a fost pasionat de cai, iar mai apoi, de fotbal.
A absolvit liceul la Medgidia, aici începând şi cariera de fotbalist, pentru ca mai apoi să joace la echipele Progresul şi Ştiinţa Bucureşti.
Între 1959 - 1963 a studiat la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, dar, după ce în anul III s-a descoperit că suferă de hernie de disc, a fost nevoit să renunţe la sportul de performanţă.
În perioada studenţiei, în 1962, susţinea concerte la Casa Studenţilor din Capitală, alături de brigada artistică a instituţiei, interpretând în special melodii în limba italiană.
Regizorul TV Sorin Georgescu l-a descoperit în 1965 şi i-a propus să participe la o emisiune de varietăţi cu public.
Talentul său a fost remarcat apoi de compozitoarea Camelia Dăscălescu, în timp ce Dan Spătaru susţinea un recital la localul „Mon Jardin”.
Aceasta i-a compus melodia „Nu-ţi fie teamă de-un sărut”, cu care Dan a debutat la radio, în 1965.
Au urmat alte piese scrise de Camelia Dăscălescu, după care, Temistocle Popa a fost cel care a compus aproape toate melodiile (majoritatea devenite şlagăre) pe care le-a cântat Dan Spătaru.
Primul mare succes a fost „Măicuţa mea”, care i-a adus consacrarea, fiind invitat să cânte pe scene din întreaga ţară şi să participe la festivaluri de muzică din străinătate.
În 1966 a fost prezent la Festivalul „Mamaia” pentru prima dată, cu cântecul „Te-aşteaptă un om” (compusă de Ion Cristinoiu) şi a apărut pe coloana sonoră a filmului muzical „Omul şi camera”.
În 1967, la Festivalul Internaţional de Muzică de la Varadero (Cuba), a obţinut „Discul de Aur” şi a stabilit un nou record mondial la aplauze, fiind ovaţionat timp de 16 minute şi 19 secunde, performanţă pe care o regăsim în „Guiness Book”.
În 1969, la „Mamaia”, a câştigat Premiul de interpretare, cu melodiile „Ţărăncuţă, ţărăncuţă” şi „Cu cine semeni dumneata?”.
În 1971 a făcut parte din distribuţia coproducţiei muzicale România - URSS: „Cântecele mării”.
În 1972, participarea la Secţiunea Creaţie de la „Mamaia” i-a adus Premiul al II-lea pentru cântecul „În rândul patru” (compozitor: Temistocle Popa).
În acelaşi an a cunoscut-o pe Sida, balerină în trupa Teatrului Fantasio din Constanţa, cea care-i va deveni soţie după doi ani. Împreună au avut o fiică - Dana.
În 1983, la Festivalul de la Mamaia, a obţinut Premiul Publicului, pentru melodiile „La cinci şi jumătate, la Universitate” şi „Nu m-am gândit la despărţire”.
În 1986, la malul mării, a obţinut Premiul de Popularitate - pentru melodia „Toamna se numără bobocii” şi Marele Trofeu - pentru „De vrei să ştii ce înseamnă român”.
În 2002, a lansat albumul „Drumurile tinereţii”, iar după moartea sa, au mai apărut „Pe drumul meu” (2005), „Raza mea de soare” (2005) şi „In Memoriam” (2007, 2 volume).
Anual, la Medgidia are loc un festival de muzică uşoară românească în memoria lui Dan Spătaru.
În 2012 a fost publicat volumul de amintiri şi evocări - „Dan Spătaru, regele aplauzelor”.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu