„Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica.
Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur.
Voiesc dar şi hotărât dispun ca, după moartea mea, toată averea mea
mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la
înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând că luptătorii cu arma legii
vor putea scoate drepturile naţiunii mele...”
Avram Iancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu