La mulţi ani, Sofia Vicoveanca!

Îndrăgita interpretă de muzică populară - Sofia Vicoveanca (nume real: Sofia Fusa, căsătorită Micu) - s-a născut la 23 septembrie 1941, în localitatea Toporăuţi (Noua Suliţă, Cernăuţi, în prezent în Ucraina), într-o familie cu patru copii, destul de bine situată din punct de vedere material.

Însă, după ce Bucovina de Nord a fost anexată de Uniunea Sovietică, iar tatăl a fost luat prizonier, restul familiei s-a refugiat la o mătuşă din zona Vicovului de Sus.

Aici, Sofia a urmat şcoala primară, după care, familia s-a mutat din nou, de data aceasta în comuna Vicovu de Jos.

Din dragoste pentru satul copilăriei sale, artista i-a împrumutat mai apoi numele, devenind Sofia Vicoveanca.

A absolvit Şcoala Populară de Artă din Suceava.

În 1959, în urma unui concurs, a fost angajată ca solistă de muzică populară la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

În 1965 a lansat primul material discografic, căruia i-au urmat multe altele.

Din 1998 este solistă a Ansamblului „Rapsozii Botoşanilor”.

A cântat alături de diferite orchestre, împreună cu care a mers în turnee prin ţară şi peste hotare (Israel, SUA, Franţa, Portugalia, Danemarca, Iugoslavia, Germania, Republica Moldova etc).

Repertoriul Sofiei Vicoveanca este vast şi cuprinde cântece de leagăn, de nuntă, satirice, dar şi cântece de dragoste şi dor, de joc şi voie bună, precum şi doine, balade, bocete sau melodii specifice sărbătorilor de iarnă.

A publicat câteva volume de versuri: „Dureri ascunse”, „Cu inima-n palme”, „Taine în adânc păstrate” şi „Din culisele sufletului”.

A jucat în filmele: „Baltagul”, „Ciprian Porumbescu”, „Dimitrie Cantemir”, „Oraşul văzut de sus”, „Urgia”, „Cântarea României”, „Vânătoarea de vulpi”, „Ochi de urs”, „Sarea în bucate”, „Casa din vis”, precum şi în scurt-metrajele: „Omule, pomule!”, „De dor de frumos pe lume”, „Lumini şi umbre”, „Povestea lemnului care cântă”, „Să învăţăm să cântăm româneşte”.

În Vicovul de Jos a ridicat o casă în stil tradiţional, unde a amenajat un muzeu etnografic.

Distincţii primite:

- 1973 - Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a;

- 1975 - Medalia „Tudor Vladimirescu” clasa I;

- 1976 - Medalia „Meritul Cultural” clasa I;

- 2002 - Crucea Naţională „Serviciul Credincios” clasa a III-a;

- 2004 - Ordinul Naţional „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, Categoria D - „Arta Spectacolului”;

- 2014 - Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler - Casa Regală a României;

- „Cetăţean de Onoare” al localităţilor: Suceava, Rădăuţi, Siret, Pojorâta, Ciocăneşti, Vicov (jud. Suceava), Ion Creangă (jud. Neamţ) şi Cicârlău (jud. Maramureş).

A fost căsătorită cu ziaristul sucevean Victor Micu (decedat în 2001), împreună având un fiu.

Autor: Pe o aripă de cânt