Marina Voica (nume real: Marina Alexandrovna Nicolskaia), una dintre cele mai reprezentative voci ale muzicii uşoare româneşti, s-a născut la 3 septembrie 1936, în localitatea Ivanovo (Rusia).
I-a plăcut muzica încă din copilărie, motiv pentru care părinţii au înscris-o - pentru o perioadă, la o şcoală de muzică (vioară).
În oraşul natal a terminat şi liceul, în 1954, după care, părinţii au decis să o trimită la facultate, la Moscova, unde a absolvit Institutul de Finanţe (care nu era pe gustul ei).
În anii studenţiei deja participa la numeroase evenimente artistice şi tot atunci l-a cunoscut pe românul Marcel Voica, un coleg care i-a devenit primul soţ.
După ce a terminat facultatea, s-a stabilit definitiv în România, fiind angajată la Direcţia Generală a ADAS-ului.
Într-o zi, pe când avea 22 de ani, o prietenă i-a făcut cunoştinţă cu un domn (Valeriu Lazarov), care a ascultat-o cântând. I-a plăcut ce a auzit şi a invitat-o în cadrul emisiunii sale - „Tinere talente”, de la Televiziunea Română.
Interpretarea melodiei „Pe aripa vântului”, în duet cu tânăra Margareta Pâslaru, i-a adus consacrarea pe plan muzical.
Au mai cântat o vreme împreună, după care, fiecare şi-a urmat propriul drum.
În 1972, în echipă cu Dida Drăgan şi Anda Călugăreanu, a reprezentat România la Festivalul Internaţional al Cântecului de la Knokke (Belgia).
În 1973, la Festivalul de la Mamaia a fost premiată pentru piesa „Încrederea”, în 1975 - pentru „La malul mării”, iar în 1983 a câştigat Marele Trofeu cu melodia „Să cântăm azi omenirii”.
În următorul an, la „Mamaia” a lansat cântecul „Ore”.
A participat la mai multe ediţii ale Festivalului - concurs „Şlagăre în devenire”.
În 1980, împreună cu soţul din acea perioadă - medicul Viorel Teodorescu, s-a stabilit în Germania, cu intenţia de a părăsi definitiv România. După numai un an, soţul s-a îmbolnăvit şi a murit, iar Marina a revenit în ţară. Autorităţile au ales să o pedepsească pentru această plecare, interzicându-i să apară la radio şi tv, iar unii compozitori au ezitat să-i mai ofere piese spre interpretare. Practic, între 1981 - 1990, Marina Voica a mai apărut doar sporadic în unele spectacole.
Premii şi distincţii:
- 1974 - Premiul „Star of the year” - revista britanică „Music Week”;
- 1992 - „Premiul performanţei” - Revista „Actualitatea muzicală”;
- „Diploma de suflet” - Sindicatul interpreţilor şi compozitorilor din România;
- 2001 - Diploma de excelenţă a Festivalului „Mamaia”- pentru întreaga activitate;
- 2002 - Premiul pentru întreaga carieră - Revista „Actualitatea muzicală”;
- 2002 - Premiul pentru întreaga carieră - Casa de Producţie RBA;
- 2006 - Premiul anual al revistei „România Mare”, pentru întreaga activitate pusă în slujba neamului românesc;
- Diploma de onoare a TVR, cu ocazia aniversării a 40 de ani a Festivalului „Cerbul de Aur”;
- 2006 - Diploma de Excelenţă - Revista „VIP”;
- Diploma de Excelenţă cu ocazia aniversării a 50 de ani a TVR;
- 2009 - Diploma de Excelenţă - Premiile Radio România Actualităţi;
- 2013 - Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler - Casa Regală a României;
- „Cetăţean de Onoare al Localităţii Breaza”.
- Diplomă pentru colaborarea cu formaţiile muzicale ale Armatei României.
De-a lungul carierei, a participat la sute de emisiuni radio-tv, a susţinut foarte multe recitaluri şi concerte, atât în ţară, cât şi în străinătate (Italia, SUA, Belgia, Franţa, Germania, Israel, Canada, Polonia, Cehoslovacia, Spania, Rusia, Cuba, Republica Moldova, Bulgaria, Turcia etc) şi a colaborat cu mari compozitori: Radu Şerban, Ion Cristinoiu, Marius Ţeicu, Marcel Dragomir, George Grigoriu, Camelia Dăscălescu, Temistocle Popa, Vasile V. Vasilache, Vasile Veselovschi, Laurenţiu Profeta, Dan Dimitriu, Cornel Fugaru, Aurel Giroveanu, Ionel Tudor şi alţii.
Pe parcursul anilor, a înregistrat aproximativ 850 de cântece, a lansat circa 40 de materiale discografice (discuri, casete, CD-uri), a obţinut numeroase premii, a compus cântece (muzică, versuri) şi a sprijinit lansarea tinerilor talentaţi.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu