In Memoriam: Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu, inginer, pilot, inventator, pionier al aviaţiei, s-a născut la 6 / 19 noiembrie 1882, în localitatea Binţiţi (azi îi poartă numele, judeţul Hunedoara), şi s-a stins la 13 septembrie 1913, în localitatea Băneşti (lângă Câmpina).

Când avea câţiva ani, în şura din curte şi-a făcut un fel de atelier, unde încerca să meşterească diverse jucării împreună cu fratele său, pe care le dăruia apoi altor copii, cu speranţa că pentru el va construi altele mai bune.

A urmat şcoala primară în sat, apoi a făcut studiile secundare la Orăştie (Liceul Reformat „Kocsard Kun”) şi Sibiu (actualul Colegiu Naţional „Gheorghe Lazăr”), în 1902 susţinând examenul de bacalaureat.

Între 1902 - 1903 a urmat Şcoala Politehnică din Budapesta, apoi cursuri tehnice superioare la Viena şi Munchen.

În 1907 a absolvit Politehnica din Munchen, obţinând diploma de inginer.

În următorul an, pentru scurt timp, a lucrat ca inginer la Fabrica de automobile Opel (din Russelheim), când a patentat şi două invenţii.

Întors în ţară, ajutat de fratele său şi cu mijloace proprii, în aceeaşi şură din curtea casei părinteşti, a construit aeroplanul fără motor „A. Vlaicu - 1909”, făcând primele încercări de zbor în primăvară, pe o păşune a satului şi pe un deal de la marginea Orăştiei. A adus îmbunătăţiri aparatului, după care a realizat mai multe zboruri în Binţiţi şi Orăştie.

Beneficiind de sprijinul Asociaţiunii „Astra” şi îndemnul prietenului său - Octavian Goga, Aurel Vlaicu, la Arsenalul Armatei din Bucureşti, a proiectat şi a construit două tipuri de avioane monoplane - „Vlaicu I” (1910) şi „Vlaicu II” (1911), învăţând singur să piloteze, astfel încât, la scurtă vreme, îi întrecea pe mulţi dintre cei mai buni acrobaţi.

La 17 iunie 1910, la Cotroceni, a zburat cu „Vlaicu I”, la o înălţime de 3-4 metri şi pe o distanţă de 50 de metri.

În perioada 1910 - 1912, cu „Vlaicu II” a făcut mai multe zboruri demonstrative la: Bucureşti, Sibiu, Blaj, Iaşi, Braşov, Lugoj, Ploieşti, Alba Iulia, Orăştie, Târgu Mureş).

În iunie 1912, la concursul aviatic de la Aspen (lângă Viena), cu aparatul „Vlaicu II” a obţinut un Premiu I pentru aruncarea la ţintă a unui proiectil şi patru Premii II (unul fiind pentru aterizare la punct fix).

În perioada 1912 - 1913, a proiectat „Vlaicu III” - primul avion din lume de construcţie metalică, profilat aerodinamic.

Nu a reuşit să-l construiască, întrucât, la 31 august / 13 septembrie 1913, în timp ce încerca să treacă munţii cu avionul „Vlaicu II”, s-a prăbuşit lângă Câmpina.

Încerca să-şi realizeze marele vis: acela de a traversa Carpaţii în zbor, decolând de la Bucureşti, pentru a ajunge la Serbările „Astrei” de la Orăştie.

Nici până în prezent nu se cunosc cauzele exacte ale acestui accident, una dintre presupuneri făcând referire la un atac de cord al pilotului.

Aurel Vlaicu este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Post-mortem, la 28 octombrie 1948, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Aeroportul Internaţional Băneasa îi poartă numele, la fel ca şi satul natal şi o localitate din judeţul Mureş.

În 1977 a apărut filmul „Aurel Vlaicu”, regizat de Mircea Drăgan.

Autor: Pe o aripă de cânt