In Memoriam: Regina Ana a României

Regina Ana a României s-a născut la 18 septembrie 1923, la Paris, ca Principesă de Bourbon-Parma, fiică a Principelui Rene de Bourbon şi a Principesei Margareta a Danemarcei, şi a trecut la cele veşnice în ziua de 1 august 2016, într-un spital din Morges, Elveţia.

Regina Ana a avut trei fraţi şi a copilărit în Franţa.

În 1939, după începerea celui de-al Doilea Război Mondial, şi-a urmat familia în refugiu, în Spania, Portugalia şi Statele Unite ale Americii.

Între vârstele de 16 şi 19 ani, a urmat la New York o şcoală de artă - Parson’s School of Design şi, în paralel, a lucrat ca vânzătoare la magazinul universal Macy’s, pentru a-şi câştiga existenţa.

În 1943, mama i-a dat permisiunea de a merge pe front, în Europa, sub culorile Franţei, şi Ana - timp de doi ani – a străbătut Marocul, Algeria, Italia, Franţa, Luxemburgul şi Germania, pentru a lupta alături de tatăl şi fraţii ei.

A devenit caporal în armata franceză şi a lucrat ca infirmieră în spatele frontului, transportând sânge pentru răniţi şi conducând singură o maşină de război.

A făcut o şcoală de infirmiere pe ambulanţă, a dus cu adevărat o viaţă de cazarmă, a fost bolnavă de gălbinare, dar, la final, în 1945, a revenit la viaţa civilă, cu o soldă din partea armatei franceze, cu „Crucea de Război” a Republicii Franceze şi gradul de locotenent.

În toamna lui 1947, la Londra, l-a cunoscut pe Mihai, care lua parte la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britanii. Ana nu a participat la nuntă, dar cei doi s-au întâlnit la un dineu de la Ambasada Luxemburgului.

S-au logodit înainte de revenirea lui în ţară.

Guvernul Groza nu şi-a dat acordul pentru căsătorie, ba chiar l-a forţat pe Rege să abdice, la 30 decembrie 1947.

În ciuda opreliştilor de natură religioasă, cuplul s-a căsătorit la Atena, la 10 iunie 1948, mireasa (fără a-i avea alături pe părinţi) fiind condusă la altar de unchiul matern.

Datorită refuzului Regelui Mihai de a-şi boteza copiii în confesiunea catolică, Regina Ana a fost excomunicată din Biserica Catolică după căsătorie.

Această situaţie a durat până în 1966, când Regina Ana şi Regele Mihai şi-au reînnoit jurămintele la Monaco, în cadrul unei ceremonii religioase catolice, moment în care a fost reprimită în Biserica Catolică.

În 1973 au sărbătorit nunta de argint la castelul Salem din Germania, iar nunta de aur - în Franţa, la invitaţia unor prieteni care au găzduit ceremonia. În 2008 au sărbătorit nunta de diamant alături de 14 familii regale europene invitate, iar în 2013 - nunta de safir (65 de ani de căsătorie), în cadru privat.

După abdicarea forţată a Regelui, pierderea cetăţeniei române şi pe parcursul exilului, i-a stat mereu alături acestuia, trăind ca o familie obişnuită alături de cele cinci fiice, bucurându-se de timpul petrecut împreună, mai întâi în Italia, apoi în Marea Britanie (unde a lucrat ca tâmplar acasă, într-un atelier improvizat) şi Elveţia.

În România, Regina Ana a venit pentru prima dată în mai 1992, într-o vizită cu caracter privat, după care, Regele nu a mai primit, pentru câţiva ani, dreptul de a intra în ţară. Cu toate acestea, Regina Ana, în perioada 1992 - 1997, a vizitat majoritatea oraşelor mari de aici, mănăstiri, instituţii culturale şi de binefacere.

Din 2001, reşedinţa oficială a Familiei Regale a fost la Palatul Elisabeta, acolo unde, în propria cameră, Reginei îi plăcea să-şi petreacă serile citind sau privind la televizor.

Spre sfârşitul vieţii, Regina Ana s-a retras treptat din viaţa publică, iar din 2011 nu a mai apărut în public. Din păcate, suferinţele fizice şi vârsta înaintată au împiedicat-o să mai vină în România în ultimii doi ani din viaţă.

S-a stins în Elveţia, dar a fost înmormântată în noua catedrală arhiepiscopală şi regală din Curtea de Argeş, 13 august 2016 fiind decretată zi de doliu naţional în România şi Republica Moldova.

Pe lângă „Crucea de Război a Franţei”, de-a lungul vieţii a mai primit: Marea Cruce a Ordinului Carol I, Marea Cruce a Ordinului Sfânta Olga şi Sfânta Sofia din Grecia, Marea Cruce a Ordinului de Malta, Marea Cruce a Ordinului Coroana României.

Autor: Pe o aripă de cânt