Theodor Aman, unul dintre cei mai mari pictori români, grafician, pedagog, academician, creator al şcolii româneşti de pictură, s-a născut la 20 martie 1831, în Câmpulung, şi a trecut la cele veşnice în Bucureşti, la 19 august 1891.
A venit pe lume în familia Despinei şi a lui Dimitrie Dimo (poreclit „Aman”).
Mama - născută la Paris, era de origine greacă, iar tatăl - un negustor bogat, macedonean şi armean, ridicat la rangul boieresc de serdar (comandant de oaste şi cavalerie) de către Ioan Vodă Caragea.
În copilărie, Theodor Aman a studiat limbile străine cu profesori particulari, iar pasiunile sale erau pictura şi muzica.
A învăţat la Şcoala Centrală din Craiova (unde a luat lecţii de desen la clasa profesorului Constantin Lecca) şi la Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti.
Între 1850 - 1857 s-a aflat la Paris, pentru a studia pictura, fiind influenţat puternic de maeştrii Renaşterii italiene, precum şi de pictorii Eugene Delacroix şi Thomas Couture.
În 1853 a debutat - cu tabloul „Autoportret” - la Salonul Oficial de la Paris, acolo unde a expus ani în şir până pe la 1880.
Doi ani mai târziu, tot la Paris, a expus o pictură istorică la Expoziţia Universală.
În 1856, domnitorul Barbu Ştirbei l-a ridicat la rangul de boier pitar, în semn de recunoaştere a eforturilor sale de a se afirma în domeniul artistic.
Revenit în ţară, a realizat o serie de peisaje, inspirat de meleagurile natale ale Câmpulungului şi împrejurimilor acestuia.
În 1859, a înaintat „Eforiei Şcoalelor” propunerea de înfiinţare a unei şcoli de arte, care a fost acceptată, cerându-i-se punerea la punct a unui proiect în acest sens.
Astfel, în 1864, prin contribuţia lui Aman şi a lui Gheorghe Tattarescu, la Iaşi şi Bucureşti, au fost înfiinţate primele Şcoli de Arte Frumoase de la noi, în urma decretului dat de domnitorul Cuza.
Theodor Aman a fost primul director şi prim profesor de pictură.
Între 1865 - 1881, a organizat primele saloane oficiale de artă de la noi, sub denumirea „Expoziţia artiştilor în viaţă”.
În 1869, în zona centrală a Bucureştiului (Uliţa Clemenţei - atunci, Strada C.A. Rosetti - în prezent), a fost ridicată casa în care va locui, pe baza proiectelor proprii (inclusiv în ceea ce priveşte decorul exterior, interior, mobilierul, sculpturile din lemn). Tot aici era şi atelierul de lucru.
Din 1872, a început să lucreze gravură în tehnica aquaforte şi inaugurează primele cursuri de gravură la Şcoala de Arte Frumoase.
În 1881 a făcut parte din comisia Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, al cărei scop îl constituia stabilirea formei pentru confecţionarea coroanei şi sceptrului pentru încoronarea lui Carol I ca rege al României.
A fost căsătorit cu fiica unui negustor bogat, Ana, care a mai fost căsătorită înainte şi avea trei copii.
După moartea pictorului, Ana a donat statului român casa cu operele din colecţia personală, obiecte personale ale acestuia şi tot mobilierul.
Din 1908, aici funcţionează Muzeul „Theodor Aman”, fiind singura casă - document de epocă din Capitală. Sunt expuse diferite tablouri (compoziţii istorice, naturi moarte, portrete, peisaje) şi o amplă colecţie de gravuri.
În 1991, post-mortem, Theodor Aman a fost numit membru al Academiei Române.
Străzi din mai multe localităţi (Bucureşti, Craiova, Ploieşti, Bacău, Baia Mare etc) îi poartă numele.
Dintre cele mai cunoscute lucrări semnate Theodor Aman, amintim: „Petrecere cu lăutari”, „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul”, „Bătălia de la Olteniţa”, „Bătălia de la Alma”, „Bătălia românilor cu turcii în Insula Sf. Gheorghe”, „Unirea Principatelor”, „Vlad Ţepeş şi solii turci”, „Izgonirea turcilor la Călugăreni”, „Tudor Vladimirescu”, „Portul Constanţa”, „Pe terasă la Sinaia”, „Hora de la Aninoasa”, „Stradă în Câmpulung” etc.
Picturile sale au fost prezentate:
- în cadrul expoziţiilor personale din timpul vieţii: 1883 - Sala Stavropoleos (Bucureşti), 1890 - Băile Eforie (Constanţa), 1892 - Ateneul Român;
- în cadrul expoziţiilor colective din timpul vieţii: 1865, 1868, 1870, 1872, 1873 (Expoziţia Societăţii „Amicii Bellelor Arte” - Bucureşti), 1874, 1881 („Expoziţia artiştilor în viaţă” - Bucureşti), 1888 („Expoziţia de Belle Arte” - Ateneul Român);
- într-o serie de expoziţii ulterioare: 1991 - „Centenar Theodor Aman” (Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti), 1993 - „Theodor Aman - gravor” (Muzeul Naţional de Artă, Bucureşti), 2011 - „Theodor Aman - pictor şi gravor” (Muzeul Naţional Cotroceni).
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu