In Memoriam: Sergiu Celibidache

Sergiu Celibidache, pianist, compozitor şi dirijor, reprezentant de marcă a muzicii româneşti şi universale, s-a născut la 28 iunie 1912, în Roman (judeţul Neamţ), şi s-a stins la 14 august 1996, în apropiere de Paris, în localitatea La Neuville-sur-Essonne.

Tatăl său, o persoană destul de autoritară, avea origini greceşti şi a fost ofiţer de cavalerie, prefect al Iaşului şi ajutor de primar, iar mama - profesoară de chimie.

Pe când copilul avea 6 luni, familia s-a mutat la Iaşi.

La vârsta de 4 ani, Sergiu a început să cânte, singur, la pian, spre uimirea tuturor.

A studiat la Seminarul Pedagogic din Iaşi, iar mai apoi, contrar dorinţei tatălui - care îşi dorea ca fiul să-i urmeze cariera politică, a părăsit casa părintească, dedicându-se muzicii.

A plecat la Bucureşti, unde a studiat cu Theodor Rogalski şi Theodor Cosma, în paralel câştigându-şi existenţa lucrând ca pianist corepetitor la o şcoală de dans.

După satisfacerea stagiului militar, în 1935 a plecat la Paris pentru a studia.

A compus un cvartet de coarde pe care l-a trimis profesorului Tiessen. Acesta - remarcându-i potenţialul - l-a invitat la Berlin.

Aici a învăţat imediat germana şi s-a înscris la Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii Friedrich-Wilhelm.

Compune şi, în acelaşi timp, începe activitatea de dirijor al corurilor lucrătorilor feroviari şi controlorilor de tramvai.

În 1941 a fost angajat ca dirijor permanent al ansamblului de amatori „Orchester Berliner Musikfreunde”, susţinând mai multe concerte publice şi uimind prin capacitatea de a memora toate partiturile.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a predat propriilor colegi, la diverse materii.

Şi-a încheiat anii de studii cu lucrarea de doctorat: „Elementele formative în tehnica de compoziţie a lui Josquin des Pres”.

În 1945 a dirijat Orchestra de Cameră din Berlin, Orchestra Filarmonicii (devenind director muzical al acesteia) şi a câştigat un concurs de dirijat, organizat de Orchestra Radio.

În 1946 a început să predea la Institutul Internaţional de Muzică din Berlin.

În 1948 a condus London Philharmonic Orchestra şi a susţinut primul turneu de după război, al Orchestrei Filarmonice din Berlin, în Anglia.

În acelaşi an, a semnat singurul contract de înregistrări, dar, nemulţumit de calitate, în continuare va alege doar varianta concertelor live.

Din 1949, a început să dirijeze, ca invitat, prestigioase orchestre din întreaga lume (America Centrală şi de Sud, Austria, Franţa, Italia etc), dar a refuzat postul de dirijor al New York Philharmonic Orchestra.

Din 1955 a concertat îndeosebi în Italia, dirijând Orchestra Scala din Milano, Orchestra Radio (aparţinând RAI) şi Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma.

În 1957 a condus Concertul festiv dedicat fostului său profesor - Tiessen.

În 1958 a început seria concertelor alături de Orchestra Radio din Stuttgart, iar în 1960 – colaborarea cu Capela Regală din Copenhaga.

În 1963 a fost numit dirijor invitat şi director artistic al Orchestrei Simfonice a Radioului din Stockholm, susţinând turnee în: Olanda, Finlanda, Austria, Suedia, Spania, Germania, Elveţia şi Danemarca.

În 1965 s-a căsătorit cu pictoriţa Ioana Procopie Dimitrescu, iar în 1968 li s-a născut singurul copil - Serge Ioan.

În 1972 a devenit dirijor permanent şi director artistic (funcţie la care renunţă în 1977, în urma unor neînţelegeri) al Orchestrei Radio din Stuttgart.

În 1973 a dirijat Orchestra Naţională ORTF în Paris.

În 1978 a fost numit profesor onorific la Universitatea Johannes-Gutenberg din Mainz.

În 1979 s-a aflat la pupitrul Filarmonicii din Munchen, apoi fiind numit dirijor şef al orchestrei şi director general de muzică al Munchen-ului.

Din 1980 predă cursuri de dirijat şi la Munchen.

În 1984 a dirijat - în premieră în SUA - Orchestra de Studenţi a Institutului Curtis din Philadelphia.

În 1987 a condus Academia Internaţională de Orchestră de Tineret, la Festivalul de Muzică din Schleswig-Holstein, iar în următorul an, a mers în turnee la: Paris, Berlin, Rouen, Linz, precum şi la Moscova şi în Israel.

În 1989 a dirijat concertul dedicat Sărbătorii Naţionale a 40 de ani de la înfiinţarea R.F.G.

Ultimul concert s-a desfăşurat la Munchen, în iunie 1996.

În România a dirijat doar de câteva ori, prima dată revenind în ţară în iunie 1970, la pupitrul Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Suedeze. În 1978 a condus Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, iar în 1990 - la Ateneul Român, s-a aflat alături de Orchestra Filarmonicii din Munchen.

Premii şi distincţii:

- 1953 - Premiul Berlinez de Artă pentru Muzică;

- 1954 - Crucea de Merit a Republicii Federale Germania;

- 1955 - Premiul Uniunii Criticilor Germani;

- 1970 - Cavaler al Ordinului Vasa - Stockholm;

- 1970 - Premiul de Muzică Leonie-Sonning - Copenhaga;

- 1987 - Moneda Aurită de Onoare a Oraşului Munchen;

- 1987 - Distincţia „Nettuno D’Oro” - Bologna;

- 1987 - Arcul Aurit de Onoare al Oraşului Milano;

- 1992 - Membru de Onoare al Academiei Române;

- 1992 - „Cetăţean de Onoare al Oraşului Munchen”;

- 1993 - Marele Ordin German de Artă „Maximilian”;

- 1994 - „Cetăţean de Onoare al Municipiului Iaşi;

- 1994 - „Doctor Honoris Causa” - Academia de Artă din Iaşi;

- 1995 - Comandor al Artelor şi Literelor - Guvernul Francez.

În 1998, în memoria sa, fiul - Serge Ioan Celibidache - a realizat filmul „Grădina lui Celibidache”, semnând regia, scenariul şi producţia.

Dintre compoziţiile lui Sergiu Celibidache, amintim: suitele „Grădina de buzunar”, „Haz de necaz”, câteva simfonii şi un „Requiem”.

Autor: Pe o aripă de cânt