In Memoriam: Lucia Sturdza Bulandra

Lucia Sturdza Bulandra, urmaşă a domnitorului Sturdza şi personalitate marcantă a teatrului românesc, s-a născut în Iaşi, la 25 august 1873, şi a trecut la cele veşnice în Bucureşti, la 19 septembrie 1961.

A urmat Facultatea de Litere şi Filosofie din Capitală, în timpul căreia a predat ca profesoară suplinitoare la o şcoală primară pentru băieţi.

După absolvire, pentru că nu a găsit un post în învăţământ, a crezut că teatrul ar putea să-i ofere independenţa la care visa, aşa că a decis să-şi schimbe viaţa.

S-a prezentat la directorul Teatrului Naţional de atunci, Petre Grădişteanu, care şi-a dat seama de talentul tinerei şi a angajat-o pe loc.

A debutat în acelaşi an, în piesa „Primul bal” şi, cu toate că bunica i-a telegrafiat în seara premierei, interzicându-i să poarte pe scenă numele părintesc, Lucia nu a dat ascultare.

Dezastrul debutului a determinat-o să urmeze Conservatorul de Artă Dramatică din Capitală, unde a studiat cu marea artistă Aristizza Romanescu.

În 1914, împreună cu soţul ei, actorul Tony Bulandra, a înfiinţat Teatrul „Regina Maria”, care, ulterior, s-a numit Compania Bulandra - Maximilian - Storin.

Era singura femeie din companie. Juca seară de seară, regiza spectacole, mergea în turnee, citea, studia, se documenta, căuta colaboratori şi lua decizii în ceea ce priveşte angajările.

Activitatea Companiei a încetat în 1941, pentru Lucia urmând 7 ani foarte grei.

În 1943, Tony Bulandra a murit de cancer.

Actriţa a fost nevoită să-şi vândă o parte din cărţi şi din bunurile personale, pentru a avea cu ce trăi.

În 1941, a devenit actriţă a Teatrului Municipal din Bucureşti, pe care, mai apoi, l-a condus - în calitate de director, din 1947 şi până la sfârşitul vieţii.

Astăzi, teatrul îi poartă numele.

Principalele piese de teatru în care a jucat: „Nu se ştie niciodată”, „Mamouret”, „Sapho”, „Maman Colibri”, „Nebuna din Chaillot”, „Maria Stuart”, „Anna Karenina”, „Regina Margot”, „Profesiunea doamnei Warren”, „Vassa Jeleznova”, „Citadela sfărâmată”, „Doamna Clara”, „Pădurea” etc.

A jucat în filmele: „Amor fatal”, „Escadrila albă”, „Ziua unei artiste” (documentar).

A scris cărţile: „Actorul şi arta dramatică”, „Amintiri, amintiri”.

A tradus piese din limbile franceză, italiană, engleză şi germană.

A fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, vreme de 30 de ani, cu talentul său pedagogic formând întregi generaţii de actori, cum ar fi: George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc etc.

Şi-a lăsat averea - casa şi biblioteca, şoferului şi soţiei acestuia, care au îngrijit-o cu devotament până la final.

A primit mai multe distincţii: „Bene Merenti” clasa I, „Meritul Cultural” clasa I şi clasa a II-a, „Vulturul Alb” (Iugoslavia), „Ordinul Muncii” clasa I, „Steaua României” şi titlul de „Artist al Poporului”.

În 2013, la împlinirea a 140 de ani de la naşterea sa, Banca Naţională a României a pus în circulaţie o monedă comemorativă, din argint, cu valoarea nominală de 10 lei, într-un tiraj de 500 de exemplare.

Autor: Pe o aripă de cânt