Cunoscutul actor Octavian Cotescu (nume real: Octavian Coteţ) s-a născut la 14 februarie 1931, în Dorohoi, în familia maistrului ceferist Ilie Coteţ şi al soţiei - Anastasia Lazăr, şi a trecut la cele veşnice la Sinaia, la 22 august 1985, în urma unui atac de cord.
Pe când Octavian avea trei ani, familia s-a mutat la Iaşi, unde a fost transferat tatăl cu serviciul, iar vacanţele şi le petrecea, uneori, la bunicii paterni, în comuna Miroslava (de lângă oraş).
Între 1938 - 1942, a urmat clasele primare la o şcoală din Iaşi.
Între 1942 - 1943, a urmat Liceul Naţional din Iaşi şi tot atunci a început să joace în piesele de teatru puse în scenă de către membrii organizaţiei „Apărarea patriotică”.
Apoi, pentru o scurtă perioadă, a învăţat la Liceul Militar din Iaşi.
În 1943, după divorţul părinţilor, împreună cu mama şi bunicii materni, s-a mutat la Timişoara.
Octavian va studia la licee din Timişoara şi Piteşti, iar în 1945 a revenit la Iaşi şi a reluat cursurile Liceului Naţional.
În 1946 a fost admis la Conservatorul de Artă Dramatică din Iaşi, iar în 1950 a susţinut examenul de diplomă la Institutul de Teatru „Matei Millo” (cum a fost redenumit Conservatorul).
După absolvire, a primit repartiţie la Teatrul Municipal din Bucureşti (viitorul „Bulandra”), jucând la început un rol de figurant în „Vad nou”.
Debutul propriu-zis a avut loc la 12 mai 1951, în piesa „Pădurea”.
Directoarea de atunci - Lucia Sturdza Bulandra - şi-a dat seama de talentul tânărului actor şi s-a decis schimbarea numelui în „Cotescu”.
Principalele piese în care a jucat sunt: „Sfânta Ioana”, „Menajeria de sticlă”, „Proştii sub clar de lună”, „D’ale carnavalului”, „Aceşti nebuni făţarnici”, „O scrisoare pierdută”, „Revizorul”, „Interviu”, „Tartuffe”, „Cabala bigoţilor”.
A colaborat şi cu Teatrul Mic, jucând în piese precum: „Amooor”, „Tango”, „Unchiul Vanea”, „Maestrul şi Margareta”, „Minetti”, precum şi cu teatrele din Satu Mare şi Oradea: „A douăsprezecea cămilă”, „În ale vieţii valuri” etc.
A debutat în film în 1961, în „Portretul unui necunoscut”, după care au urmat alte peste 50 de producţii din distribuţia cărora a făcut parte: „Dimineţile unui băiat cuminte”, „Castelul condamnaţilor”, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, „Păcală”, „Toamna bobocilor”, „Operaţiunea Monstrul”, „Iarna bobocilor”, „Iarba verde de acasă”, „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Eu, tu, şi... Ovidiu”, „Castelul din Carpaţi”, „Buletin de Bucureşti”, „Sosesc păsările călătoare”, „Secretul lui Bachus”, „Căsătorie cu repetiţie”, „O clipă de răgaz”, „Promisiuni”, „Escapada”, „Fram”, „O lebădă, iarna”, „Miezul fierbinte al pâinii”, „Singur de cart”, „Rămân cu tine”, „Un saltimbanc la Polul Nord”, „Înghiţitorul de săbii”, „Saltimbancii”, „Şantaj”, „Bietul Ioanide”, „Vacanţă tragică”, „Din nou împreună”, „Aurel Vlaicu”, „Gloria nu cântă”, „Serenadă pentru etajul XII”, „Cercul magic”, „Capcana”, „Muntele ascuns”, „Drum în penumbră”, „Puterea şi adevărul”, „Asediul”, „Balul de sâmbătă seara”, „Cartierul veseliei” etc.
A jucat în producţii pentru televiziune, cum ar fi: „Un orfelin iubea o orfelină”, „De ochii lumii”, „Iubirea e un lucru foarte mare” etc.
Memorabil rămâne duetul pe care l-a realizat alături de Coca Andronescu, în serialul „Tanţa şi Costel”.
A fost distribuit şi în piese de teatru radiofonic: „Răposatul”, „Comedia banilor”, „Harţă Răzăşul”, „Povestea vorbii” etc.
A fost vocea povestitorului din poveştile şi basmele pentru copii: „Darul spiriduşilor”, „Greuceanu”, „Harap-Alb”, „Motanul încălţat”, „Fetiţa cu chibriturile”, „Familia Chiţ-Chiţ”.
Din anul 1960 a fost profesor la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, iar din 1981 - rector al instituţiei.
Aici i-a fost profesor, între 1960 - 1964, Valeriei Seciu, care, în 1966, i-a devenit soţie, împreună având un fiu (în prezent - călugăr la Muntele Athos).
În 1967 a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a - „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice.
În 1985 a primit Premiul ACIN pentru întreaga activitate.
Între 1975 - 1980, a fost deputat în Marea Adunare Naţională.
În 1993 a fost publicat romanul „Octavian Cotescu”, îngrijit de Ileana Berlogea şi Ion Toboşaru.
Numele său este încrustat printre cele 200 de nume de mari artişti de pe soclul „Gongului Thaliei”, simbol amplasat în Piaţa Timpului din Bucureşti, pe Aleea Celebrităţilor.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu