In Memoriam: Olga Greceanu

„Discretă şi aristocrată, celebră şi frumoasă, dârză şi plină de talent artistic şi oratoric, pasionată iubitoare a artei bisericeşti şi o jertfelnică misionară a Bisericii. Aşa cred că a rămas în conştiinţa multora Olga Greceanu, deşi multe din manuscrisele şi lucrările ei au fost distruse de comunişti şi poate tot atât de multe au rămas până astăzi ascunse de lumina tiparului.”

Pr. Ciprian Bâra, Ziarul Lumina, 2011

 

Olga Greceanu (născută Skrszewski), personalitate marcantă, complexă a artei şi culturii româneşti din secolul trecut, pictoriţă şi scriitoare, doamnă de companie a Reginei Maria şi prietenă a soţiei preşedintelui american Roosevelt, a trăit între anii 1890 - 1978.

De origine nobilă - fiică a unei familii de intelectuali cu origini polono - germane (mama - fată de boieri, tatăl - conte), stabiliţi în ţara noastră, Olga a fost botezată în religia creştin - ortodoxă.

S-a născut la 4 august 1890, la Mănăstirea Nămăieşti, unde părinţii erau în vacanţă, şi s-a stins la 17 noiembrie 1978.

Studiile primare şi liceale le-a urmat la instituţii particulare din Bucureşti, după care a făcut studiile superioare în Belgia (chimie şi arte frumoase), Franţa (specializare pentru lucrul în frescă) şi Italia.

În anul 1914 s-a căsătorit cu Nicolae Greceanu, colegul său de studii politehnice.

Olga Greceanu este cea care a iniţiat pentru prima dată o asociere a femeilor - pictor şi sculptor, organizând, în 1915, prima „Expoziţie naţională a femeilor pictore”, la Ateneul Român.

În 1919 a avut o expoziţie personală la Ateneu, urmată, mai apoi, de altele la New York şi Paris, Bruxelles, Barcelona, Praga, Roma, Varşovia.

A realizat mari ansambluri murale: frescele de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, cele din clădirea Sfântului Sinod, Sala Muzeului de la Palatul Regal, Salonul gării Mogoşoaia, dar şi mozaicurile Mănăstirii Antim din Capitală.

A fost singura femeie acceptată în grupul ortodox creştin „Rugul aprins” şi, fapt unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române, Olga Greceanu a avut acordul scris al Patriarhilor Nicodim Munteanu şi Justinian Marina, pentru a predica din amvon, în orice biserică din ţară.

În cea de-a doua parte a vieţii, îndrumată de părintele său duhovnic, a participat la pictarea mai multor biserici.

Când a împlinit 50 de ani, a renunţat la toate, inclusiv la o imensă avere, pentru pictură şi pentru Hristos, trăindu-şi restul zilelor ca într-o călugărie albă.

La vârsta de 86 de ani, era pe schelă, restaurând fresca originală a Schitului Dârvari. Când a terminat lucrul, a coborât fericită, spunând că venise timpul să se ocupe şi de vechile ei proiecte artistice.

La scurt timp după aceea, a fost găsită fără suflare în atelier, cu pensula în mână.

Olga Greceanu a fost o militantă a cauzei femeii dispreţuite şi marginalizate pe nedrept, poate prima feministă din ţara noastră, care s-a luptat - din toate puterile - cu prejudecăţile timpului şi misoginismul colegilor.

Apăra cauzele altora, neglijând propria persoană şi acceptând, fără nicio opoziţie, toate loviturile, cum ar fi distrugerea unora dintre lucrările sale în bombardamente, sau confiscarea altora de către comunişti.

A pierdut palate, moşii, averea familiei, obiecte de mare preţ, mobilier, cărţi rare, dar, mai presus de orice, a pierdut dreptul la semnătură şi de a-i fi recunoscute meritele.

O instanţă a decis să acopere cu var unele dintre frescele ei.

Nu a protestat pentru drepturile sale, dar nici nu s-a dat bătută, ci a acceptat demnă anonimatul, muncind, restaurând monumente bisericeşti, fresce şi icoane.

Ca scriitoare, a publicat mai multe cărţi: studii fundamentale de teoria artei, scrieri istorice, literare, religioase, romane, nuvele, dar şi articole de presă.

Autor: Pe o aripă de cânt