In Memoriam: Ştefan Ciobotăraşu

Ştefan Ciobotăraşu, unul dintre cei mai mari actori români, s-a născut în comuna Lipovăţ (judeţul Vaslui), la 21 martie 1910, într-o familie de ţărani săraci, şi s-a stins în Bucureşti, la 27 august 1970.

A urmat clasele primare la şcoala din satul natal, iar ulterior, când aici au fost improvizate un spital de campanie şi un sediu al Crucii Roşii, copiii au fost nevoiţi să înveţe în biserică.

La numai 11 ani, a plecat la Bucureşti, pentru a intra ca ucenic pantofar la un atelier de cizmărie, unde a muncit o perioadă, făcând comisioane şi curăţenie.

Aici a cunoscut mai multe persoane din lumea teatrului, care veneau pentru a-şi face încălţări şi care-i dădeau bilete la teatru, în loc de bacşiş.

Astfel, după ce a urmărit diverse spectacole, a început să fie atras tot mai mult de această lume.

În 1924, pentru că nu mai putea suporta viaţa grea pe care o ducea la atelier, s-a hotărât să revină acasă, numai că părinţii se mutaseră la Vaslui.

Viaţa la oraş i-a influenţat cariera artistică, a cunoscut diverse personalităţi: scriitorii Jean Bart, Sadoveanu, Topârceanu, Mihai Codreanu, muzicianul G. Enescu, actori care veneau la Vaslui în turneu.

Ştefan a urmat Liceul „Mihail Kogălniceanu” - întâi în particular, apoi la cursuri de zi, până în 1929.

În aceeaşi perioadă a debutat în revista „Năzuinţa”, cu însemnări literaro-satirice, după care a publicat în „Vasluiul” şi în revista „Uzina cu umor” (ale cărei câteva numere le-a scos împreună cu prietenul - Valer Mitru).

După absolvire, s-a înscris la Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Iaşi, unde poetul Mihai Codreanu, profesor şi îndrumător, i-a remarcat talentul.

La Iaşi, Ştefan a publicat versuri în diverse reviste şi a făcut figuraţie în unele piese de teatru.

În 1932 a devenit „ostaş la mitraliere”.

Şi-a dat bacalaureatul la Bârlad.

În 1933 a debutat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în piesa „Macbeth”.

În următorii 14 ani, pe aceeaşi scenă va interpreta aproape 200 de roluri, dintre care, primul mare succes a fost rolul contelui Alexei Czerny, în piesa „Ţarina”.

Alte spectacole în care a fost distribuit la Iaşi: „Signor Bracolli”, „Cartoforii”, „Neamul Şoimăreştilor”, „Încurcă-lume”, „Meşterul Manole”, „Omul cu mârţoaga”, „Otrava”, „Hamlet”, „Napoleon printre noi”, „Jolly Jocker”, „Baba Hârca”, „Datinile” etc.

La Teatrul „Ion Sava” din Iaşi a jucat în „Pecetea bestiei”, „Sistemul dr-ului Catran” şi „Ca la Iaşi, la nimenea”.

În 1933 s-a logodit cu Aurora Donose, în 1934 a avut loc nunta, iar în 1940 s-a născut singurul copil - fiica Magda.

În 1945, familia s-a mutat la Bucureşti, iar Ştefan va juca pe scenele teatrelor: Alhambra, Comedia, Victoriei, în piesele: „Mary Dugan este vinovată?”, „Tinereţea unei regine”, „O nuntă cu repetiţii”, „Kontusovka Palace”, „Coloniade şi delicatese”.

În 1948 a fost repartizat la primul teatru de stat din ţară - înfiinţat la Arad.

Aici, pe lângă cariera de actor (va juca în: „M-am născut ieri”, „Mineri”, „O scrisoare pierdută”, „Bădăranii”, „Cu pâine şi sare”), va scrie poezii, la conduce un cenaclu literar - „Alexandru Sahia”, va fi instructor artistic la Uzinele Mao-Tze-Dun, Institutul Poligrafic şi Casa Corpului Didactic.

Din 1950 a revenit la Bucureşti, în calitate de angajat al Teatrului Naţional (în: „Cetatea de foc”, „Patima de sub ulmi”), iar în paralel, pentru doi ani, va juca şi la Teatrul Comedia (în „Marele duhovnic”, „Doctorul Knoch”, „Negustorii de glorie”, „Învierea”, „Furtuna”).

A mai jucat la: Teatrul Municipal (în: „Pădurea”, „Cărări liniştite”, „Mitrea Cocor”, „Arcul de triumf”), Teatrul Mic (în „Amintirea a două dimineţi de luni”), Teatrul C.F.R Giuleşti (în „Mireasa desculţă”), Teatrul Baraşeum (în: „Am ucis” şi „Hoţii de codru şi hoţii de oraş”).

În 1954 a debutat şi în lumea filmului, în „Desfăşurarea”, după care au urmat alte aproximativ 35 de roluri în producţiile: „Brigada lui Ionuţ”, „O mică întâmplare”, „Pasărea furtunii”, „Erupţia”, „Râpa dracului”, „Avalanşa”, „Valurile Dunării”, „Telegrame”, „Mândrie”, „Pădurea spânzuraţilor”, „Străinul”, „Neamul Şoimăreştilor”, „Columna”, „Războiul domniţelor”, „Portretul unui necunoscut”, „Setea”, „A fost prietenul meu”, „Omul de lângă tine”, „Porto-Franco”, „Cerul n-are gratii”, „Lupeni 29”, „La vârsta dragostei”, „Partea ta de vină”, „Amintiri din copilărie”, „Merii sălbatici”, „Golgota”, „Dimineţile unui băiat cuminte”, „Sâmbăta morţilor” etc.

Nu a lipsit nici din distribuţia pieselor de teatru radiofonic: „Baltagul”, „Criză în barou”, „Hanul Ancuţei”, „Ion”, „Pădureanca”, „Take, Ianke şi Cadîr”, „Triumful talentului”, „Cadou”, „Ursita”, „Vlaicu Vodă” etc.

A jucat şi în piesele de teatru TV: „Arta comediei” şi „Lada”.

Dintre premiile şi distincţiile primite, amintim:

- 1964 - Premiul pentru interpretare masculină - Festivalul Naţional al Filmului de la Mamaia”;

- 1964 - „Artist al Poporului din Republica Populară Română” - „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice”;

- 1967 - Ordinul „Meritul Cultural” clasa I - „pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

A murit la numai 60 de ani, în timp ce aştepta maşina care urma să-l ducă la Piteşti, pentru a filma producţia „Aşteptarea”, al cărei scenariu a fost scris special pentru el. După deces, s-au făcut mai multe schimbări, iar faza finală va fi dublată de Mihai Mereuţă.

În 2010, la 100 de ani de la naştere, Banca Naţională a României a emis o monedă comemorativă din argint cu chipul lui Ştefan Ciobotăraşu.

Şcoala Gimnazială din comuna natală îi poartă numele.

Autor: Pe o aripă de cânt