In Memoriam: Anda Călugăreanu

Anda Călugăreanu (nume real: Anca Miranda Călugăreanu), îndrăgită actriţă, interpretă de muzică uşoară şi folk, s-a născut în Bucureşti, la 24 octombrie 1946, şi s-a stins la 15 august 1992.

După ce părinţii au divorţat, Anda a crescut alături de tatăl său, care era ofiţer şi i-a impus o educaţie aspră, înscriind-o şi la lecţii de balet.

A absolvit Liceul „Dimitrie Cantemir” din Capitală şi a fost membră în trupa de teatru a liceului. În aceeaşi perioadă, a început să cânte melodii în limba franceză, din repertoriul artiştilor S. Adamo şi C. Aznavour.

Admiterea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică s-a produs abia în 1984 (clasa prof. Mihai Mălaimare), după mai multe tentative eşuate, din cauză că era prea scundă.

Talentul şi vocea deosebită i-au fost remarcate de actorul Mircea Crişan, în 1963, când s-a prezentat la o preselecţie pentru un post de solistă la unul dintre ansamblurile Armatei.

Aşa a început, cu adevărat, cariera Andei Călugăreanu.

Iniţial, a fost îndrumată de compozitoarea Camelia Dăscălescu, ulterior absolvind şi cursurile de Artă Dramatică de la Şcoala Populară de Artă.

Nu după mult timp, ansamblul s-a desfiinţat, dar Anda era promovată în emisiunile Radiodifuziunii, fiind apreciată de public.

În 1965 a debutat la Televiziunea Română, într-un spectacol de varietăţi, imitându-l foarte bine pe Adamo.

1965 este şi anul în care a lansat un material discografic, un single cu patru piese franţuzeşti, şi a început să cânte alături de „Sincron”-ul lui Cornel Fugaru, la Sala Palatului.

Era invitată tot mai des în emisiunile realizate de Bocăneţ, Lazarov şi Vornicu, la televiziune.

Era prezentă - într-un trio de excepţie, alături de actorii Dan Tufaru şi Florian Pittiş - în show-ul „Omul şi camera”, din mai 1966, care a fost premiat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Televiziune de la Montreux (Elveţia).

Celebre rămân şi cupletele sale alături de actorul Toma Caragiu.

În 1967 a participat la prima ediţie a Concertului de prime audiţii cu premii al Radioteleviziunii, cu piesa „Cântecul nostru e-un cântec fermecat”, dar şi la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia”, cu patru melodii: „Adio”, „Inimă, inimă”, „Nu te supăra”, „Păi vezi cum eşti”, obţinând Menţiune pentru Interpretare.

În 1968, popularitatea sa fiind în creştere, Anda a reprezentat România la Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur” de la Braşov (alături de Luminiţa Dobrescu şi Mihaela Mihai), primind o Menţiune.

În acelaşi an, participarea la Festivalul Prieteniei de la Berlin i-a adus Premiul I, cea de la Festivalul Polbit (Budapesta) - tot Premiul I, iar la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Sofia, a primit Premiul III.

În 1970, la Concursul Naţional de Creaţie de Muzică Uşoară Bucureşti ’70, a primit Premiul Discului de muzică uşoară românească pentru anul 1969, pentru albumul „Anda Călugăreanu”, apărut la „Electrecord”.

În 1972, a făcut parte din echipa ce a reprezentat România la Festivalul Internaţional al Cântecului de la Knokke (alături de Dida Drăgan şi Marina Voica).

Cu piesa „Ce tânăr eşti!” a câştigat Premiul de popularitate, iar pentru melodia „În rândul patru” - a primit Premiul II la Mamaia, în 1972, precum şi o Menţiune specială pentru Interpretare. În acest an a susţinut şi un recital.

În 1973, la Mamaia, a obţinut Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, pentru melodia „Tinerii”.

Din 1973 a început să cânte şi muzică folk, participând la diverse spectacole, inclusiv la Cenaclul „Flacăra”.

A susţinut turnee în ţară şi în străinătate - Germania de Est, Israel, Bulgaria, Germania de Vest, fosta Iugoslavie, Ungaria, Rusia, Polonia etc.

Din repertoriul său, cunoscute şi îndrăgite sunt şi melodiile: „N-am noroc”, „Cheamă-mă”, „Cu viaţa nu glumi”, „Nu te supăra”, „Portocala”, „Nu te-nţeleg”, „Micul prinţ”, „Mi-a ieşit în cale un băiat”, „Revino”, „Tăcut”, „Seara”, „Bocet”, „De bine, de rău” etc.

În calitate de actriţă, a jucat pe scenele: Teatrului Mic, „Nottara”, Teatrului Naţional, Teatrului „Ţăndărică”, Teatrului „Ion Creangă”.

În 1977 a fost distribuită în musicalul „Meşterul Manole”, în anii ’80 a apărut în spectacole de muzică şi poezie, în 1984 a jucat în musicalul „Mitică Popescu”.

De asemeni, s-a regăsit în distribuţia pieselor: „De ce dormi, iubito?”, „Clovnii”, „Mantua”, „Prinţesa şi ecoul”, „Râsul unei nopţi de vară”, „Jocuri de poeţi, jocuri de copii”, „Extemporal la varietăţi”.

A apărut în emisiunile radiofonice pentru copii, în celebra „Ora veselă”, în piesele de teatru radiofonic: „Cheile de aur”, „Gâlcevile din Chioggia”, „Cheia succesului”.

A fost vocea personajului „Oache” din filmele „Maria Mirabela” şi „Maria Mirabela în Tranzistoria”, precum şi vocea lui D’Artagnan în „Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor”.

A fost distribuită în filmele: „Rămăşagul”, „Bietul Ioanide”, „Stop-cadru la masă”, „O zi la Bucureşti”, „Vânătoarea de vulpi” etc.

După 1985 a apărut deseori în celebre emisiuni de divertisment la tv.

În 1987 a lansat la „Electrecord” LP-ul „Anda”, pe muzica lui Nicu Alifantis.

Între 1990 - 1992, la TVR 1, a prezentat emisiunea pentru copii „Club Anda”, iar în 1991 a fost în turnee în Canada şi SUA.

În ultimii ani de viaţă a predat actorie.

Îşi dorea să imprime discuri cu muzică pentru copii, un disc de muzică uşoară şi să realizeze noi emisiuni tv. Din păcate, la întoarcerea dintr-un turneu în Israel, în martie 1992 a început să se simtă rău, având probleme foarte grave cu plămânii, şi nu a mai putut fi salvată.

S-a stins la numai 45 de ani şi este înmormântată la Cimitirul Bellu.

A fost căsătorită cu actorul Dan Tufaru (împreună având o fiică) şi apoi, cu economistul Alexandru Medeleanu.

Autor: Pe o aripă de cânt