In Memoriam: Florian Pittiş

Florian „Moţu” Pittiş - actor de teatru şi film, regizor, traducător, interpret de muzică folk, textier, voce a emisiunii „Teleenciclopedia” de la TVR, realizator de emisiuni radio şi fondator al Radio România 3 Net (care astăzi îi poartă numele), s-a născut la 4 octombrie 1943, în Bucureşti, şi s-a stins în ziua de 5 august 2007, în urma unei grele suferinţe.

Tatăl său a fost pilot aviator, comandant de escadrilă, iar mama - secretară de şcoală, casnică şi apoi croitoreasă.

Un fapt mai puţin cunoscut este că numele său de familie a ajuns să fie scrie cu doi de „t” dintr-o eroare a angajatului de la Starea Civilă.

La numai 4 ani, Moţu - aşa cum era alintat, a debutat pe scena Teatrului Savoy, în spectacolul „Congresul puştilor”.

A urmat două grădiniţe: una în limba română şi cealaltă - „Maison des Francais”, unde a cunoscut succesul interpretând „Pe Mureş şi pe Târnave”.

Pe când era în clasa a IV-a, a pus în scenă actul III din piesa „O scrisoare pierdută” şi a jucat în rolul cetăţeanului turmentat.

A făcut liceul la „Gheorghe Lazăr”, unde l-a cunoscut pe marele actor Petre Gheorghiu, conducător al cercului dramatic al elevilor.

Din 1956 a început marea sa pasiune pentru muzica rock, pe atunci frecventând restaurantul „Ceahlăul”, unde cânta o formaţie.

În 1958 a făcut figuraţie în „Omul cu mârţoaga”, la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Din cauza unor probleme de dicţie, a ratat prima încercare de a fi admis la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti.

A făcut un an de Politehnică şi, în paralel, a lucrat ca electrician la Teatrul „Bulandra”, perioadă în care a văzut de zeci de ori „Cum vă place” şi „D’ale carnavalului”, învăţând textele pe dinafară şi studiind arta marilor actori.

A luat lecţii de dicţie şi, într-un moment în care a lipsit un actor, regizorul Liviu Ciulei l-a introdus în distribuţia de la „Cum vă place”.

Ulterior, Pittiş a fost admis la Institutul de Teatru, pe care-l va absolvi ca şef de promoţie.

A fost angajat la Televiziunea Română, apoi la „Bulandra”, unde a interpretat numeroase roluri - mai ales în spectacolele regizate de Ciulei, dar va începe şi proiectele propriilor spectacole de poezie şi muzică, dedicate în special tinerilor.

Din 1971, în ciuda restricţiilor din acele vremuri, a început să poarte părul lung, motiv pentru care a fost chemat deseori la organele de partid.

Din 1979, a pus în scenă, ca regizor (în colaborare cu Mircea Vintilă), piesa „Faţă în faţă cu lumea”, urmat de „Cum se numeau cei patru Beatles”, în traducerea sa - 1980 şi „Poezia muzicii tinere” (muzică şi poezie) - 1981.

În perioada de glorie a divertismentului TV, a făcut parte din trio-ul Pittiş - Dan Tufaru - Anda Călugăreanu, lucrând cu Alexandru Bocăneţ.

A făcut parte din Cenaclul „Flacăra”, iar în 1992, împreună cu M. Baniciu, M. Vintilă şi Vlady Cnejevici - a întemeiat formaţia Pasărea Colibri, cu care concertează până în 2001, înregistrând şi patru albume.

În teatru, Moţu a jucat în zeci de piese, cele mai importante fiind: „Elisabeta I”, „Azilul de noapte”, „Lungul drum al zilei către noapte”, „Furtuna”, „Hamlet”, „Slugă la doi stăpâni”, „Jocul de-a vacanţa”, „Ondine”, „Iulius Cezar”, „MacBeth”, „Uriaşii munţilor”, „Oraşul nostru”, „Sfârşitul pământului”, „Transplantarea inimii necunoscute”, „Harfa de iarbă”, „Iubire pentru iubire”, „Aceşti nebuni făţarnici”, „Mincinosul”, „Nebunia lui Pantalone”, „Bună seara, domnule Wilde!”, „A 12-a noapte”, „Titanic Vals”, „Răceala”, „Mici burghezi”, „Scoica de lemn”, „Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic”, „Oraşul viitorului”, „Tartuffe”, „Cântec despre mine însumi”, „Rezervaţia de pelicani”, „Mizantropul”, „Arsenic şi dantelă veche”, „Meditaţiile Ritei”, „Deşteptarea primăverii”, „Antigona”, „Totul în grădină” etc.

A regizat spectacole precum: „Cum se numeau cei patru Beatles”, „Câinele grădinarului”, „Meditaţiile Ritei”, „Black & White”, „Cântec despre mine însumi”, „Faţă în faţă cu lumea”, „Poezia muzicii tinere”.

A jucat în filmele: „Gioconda fără surâs”, „Frumoasele vacanţe”, „Adio, dragă Nela!”, „Veronica se întoarce”, „Serenadă pentru etajul XII”, „Mama”, „Înnebunesc şi-mi pare rău”.

A făcut dublaj de voce în: „Aventurile Ursuleţului de Pluş”, „Marea aventură a porcuşorului”.

La Radio a interpretat un rol alături de George Calboreanu, iar în 1965 a făcut parte din serialul radiofonic „Cosma”. A fost doar începutul unei perioade de peste 40 de ani de evenimente la Radiodifuziune.

În 1973 a devenit prezentatorul emisiunii „Clubul curioşilor”, apoi a realizat „Pittiş Show”, iar după 1989, a făcut parte din echipa emisiunii „Declaraţie de iubire”, la Radio România Cultural.

În 1998 a fost numit director al postului România Tineret.

În 2004, postul s-a transformat în Radio3net, un post cu emisie pe Internet, proiectul aparţinându-i lui Pittiş.

În mai 2006 a făcut şi ultimul turneu (în SUA), împreună cu Ducu Bertzi, susţinând o serie de concerte cu scop caritabil, fondurile fiind donate pentru construirea unei biserici româneşti în statul Maryland.

A semnat cronici muzicale în diverse publicaţii.

A fost membru şi purtător de cuvânt în Marea Lojă Naţională din România.

A fost membru şi preşedinte al Senatului Clubului Aristocratic al Rapidului.

În 2004 i s-a conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, Categoria D - „Arta Spectacolului” - „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

În 2006, a fost premiat pentru proiectul Radio3Net din partea Revistei VIP.

Din 2015, o stradă din Bucureşti îi poartă numele.

În 1999 s-a căsătorit cu educatoarea Niculina Anda.

Autor: Pe o aripă de cânt