31 august - Ziua Limbii Române

La 31 august, atât în România, cât şi în Republica Moldova, este marcată Ziua Limbii Române, sărbătoare instituită prin Legea nr. 53/2013.

Propunerea legislativă iniţiată în 2011, a fost semnată de 166 de parlamentari şi a fost adoptată cu 312 voturi pentru, 2 împotrivă şi 5 abţineri.

Autorităţile şi instituţiile publice, inclusiv reprezentanţele diplomatice şi institutele culturale ale României, marchează această zi prin organizarea de activităţi şi manifestări cultural - educative, cu caracter evocator sau ştiinţific.

Limba română este limbă oficială şi naţională în România, iar de la 1 ianuarie 2007 - una din limbile oficiale la nivelul Uniunii Europene.

În Republica Moldova, Ziua Limbii Române se sărbătoreşte începând cu 31 august 1989, după ce la 27 august 1989, a fost decretată limbă de stat şi s-a trecut la grafia latină, lucruri consfinţite şi în Declaraţia de Independenţă adoptată la 27 august 1991.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Ioan Gyuri Pascu

Ioan Gyuri Pascu (nume real: Ioan Ghiurico Pascu), muzician şi actor român, membru al grupului de umor „Divertis”, s-a născut în localitatea Agnita (judeţul Sibiu), la 31 august 1961, şi s-a stins în Bucureşti, la 26 septembrie 2016.

Tatăl său era român, iar mama - pe jumătate unguroaică, având şi origini poloneze şi slovace.

A absolvit şcoala primară în oraşul natal.

La 9 ani a început studiul pianului şi a cântat în corul şcolii (cu voce de soprană).

În clasa a V-a, a renunţat la pian, a început să joace handbal la amatori şi şi-a încercat norocul la actorie.

La chitară a învăţat să cânte singur.

A absolvit Liceul Agro-Industrial Agnita.

În 1977 s-a lansat în cariera muzicală, abordând de-a lungul timpului diverse genuri muzicale: pop, rock, blues şi reggae.

A început să asiste şi la concertele Cenaclului „Flacăra”, dar şi să asculte muzica din Occident.

Participa activ la brigada culturală a UTC, scriind şi interpretând primele sale cântece folk-rock.

În acelaşi an a debutat ca actor amator, într-o piesă şcolară jucată pe scena Casei de Cultură din oraş.

Între 1978 - 1980, a cântat alături de „Trandafirii negri” - formaţia fraţilor Septimiu şi Horia Moldovan, pe care i-a cunoscut la Mediaş, iar cu banii câştigaţi şi-a cumpărat prima chitară acustică de la fabrica din Reghin.

În 1980 a fost respins la examenul de admitere de la Facultatea de Teatru din Târgu Mureş.

A început să lucreze ca strungar într-o fabrică, apoi a făcut armata, împreună cu mai mulţi muzicieni înfiinţând formaţia „Fundal”, cu care a participat la Festivalul „Cântarea României”.

În 1982, după finalizarea stagiului militar, au revenit la Mediaş, Gyuri fiind descoperit de Radio Vacanţa şi invitat să cânte la concerte pentru tineri, inclusiv în cadrul Cenaclului „Flacăra” şi la spectacolele „Scânteii Tineretului”.

În 1984 s-a mutat la Cluj şi a intrat la Facultatea de Litere, unde s-a alăturat trupei de teatru a facultăţii - „Ars Amatoria şi Fiii”.

Din 1987 a intrat în grupul „Divertis”, pe membrii căruia îi cunoscuse la Bucureşti, cu un an în urmă, iar prima reprezentaţie împreună a avut loc la Izvorul Mureşului (Harghita).

În 1987, Andrei Partoş l-a invitat să cânte la Festivalul de Muzică de la Deva.

Între 1988 - 1989, a predat limba şi literatura română la o şcoală primară din localitatea Ulmu (Călăraşi), dar a renunţat la cariera didactică, pentru a se dedica celei muzicale.

A continuat şi colaborarea cu „Divertis”, iar spre sfârşitul lui 1990, grupul a apărut pentru prima dată la Televiziunea Română.

Până în 1992, Gyuri a lucrat ca redactor la TVR.

În anii ’90 a înfiinţat formaţiile The Blue Workers şi Pacific, al căror solist a fost, precum şi propria casă de discuri - Tempo Music.

În 1993 a lansat primul album - „Mixed Grill”, piesa „Ţara arde şi babele se piaptănă” fiind nominalizată drept cea mai bună din acel an („Evenimentul Zilei”), Radio Contact oferindu-i şi un premiu.

În 1995 a participat la Festivalul „Cerbul de Aur”, primind Trofeul pentru „Cel mai bun album”, din partea revistei „Actualitatea Muzicală”.

După 1997, Gyuri a renunţat pentru o vreme să mai cânte, dar şi-a intensificat activitatea de producător muzical, sprijinind lansarea mai multor artişti.

A marcat împlinirea a 20 de ani de carieră muzicală susţinând concerte în mai multe cluburi de provincie, iar din 2003 a devenit gazda talk show-ului „Taverna”, la TVR.

De altfel, el a colaborat cu diverse posturi de televiziune şi, de asemeni, a fost jurnalist şi comentator sportiv.

În 2007 s-a despărţit de grupul „Divertis”, din cauza diverselor neînţelegeri şi, în acelaşi an, a jucat în producţia „Mai cântă o dată, Sam!”.

A mai jucat în filmele: „O vară de neuitat”, „Corul pompierilor” şi „Occident”, în documentarul „Utopia impusă”, în serialul TV „Vine poliţia!”, în spoturi publicitare, precum şi în piese de teatru („Take, Ianke şi Cadîr”, „O noapte furtunoasă”, „Vicontele”, „Din adâncuri”, „Azilul de noapte”), la unele asigurând chiar şi coloana sonoră.

În 2011 a fost gazda inaugurării Cluj Arena, apoi a călătorit în SUA, a susţinut recitaluri, a lansat un nou album, a apărut în scurt-metrajul „Loto”.

În 2013 a lansat un volum de poezii, a jucat în piesa „Clipe de viaţă”, a luat parte la Festivalul de muzică folk „Gărâna”, a susţinut concerte prin ţară alături de The Blue Workers.

În 2014 a participat la înregistrarea spectacolului radiofonic „Henric al V-lea” (premiat de UNITER), a jucat în piesa „Eternul spectator”.

Din 2015 a început să joace în piesa „4X4 personaje”.

În februarie 2016 a susţinut spectacolul „Repetiţie în Casa Inimii”, cu versuri şi muzică din creaţia proprie, iar în aprilie a jucat în „Revelion cu Dumnezeu”.

A scris mai multe cărţi de spiritualitate, dar şi două cărţi pentru cei mici.

În august 1993 s-a căsătorit cu Daniela Marin, în 1997 s-a născut fiica lor - Ana Iarina, iar în 2009, cuplul a divorţat.

La finele lui 2010, Gyuri a suferit un atac cerebral, dar a reuşit să se recupereze.

În toamna lui 2016, un infarct miocardic i-a adus sfârşitul.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Iubirea pe care o oferim, se întoarce la noi...”

 

„Merită să vezi dincolo de rame... Numai așa vei vedea viața în plenitudinea ei.

Iubirea pe care o oferim, se întoarce la noi.”

Prinţesa Diana

(n. 1 iulie 1961 - d. 31 august 1997)

La mulţi ani, Adrian Ursu!

Adrian Ursu, îndrăgit artist din Republica Moldova, s-a născut la Ialoveni, la 31 august 1983.

A absolvit Şcoala de Arte din Ialoveni, Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga”, catedra „Teoria muzicii”, şi Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Facultatea Canto - Estradă, catedra „Muzică uşoară şi Jazz”.

În 2003 a lansat primul album etno – „La bine şi la greu...”, iar în 2004 a devenit moderator al emisiunii „De la 5 la 10”.

În 2010 a apărut şi primul videoclip - „Jumătate eu, jumătate tu”.

De-a lungul anilor a susţinut concerte pe scenele din Republica Moldova, România, dar şi peste hotare, a fost prezent în numeroase emisiuni muzicale şi a lansat alte materiale discografice.

Premii şi distincţii:

- 1994 - Marele Premiu - Festivalul - Concurs al Copiilor Talentaţi „Micul Prinţ”;

- 1999 - Premiul al III-lea - Festivalul - Concurs „Maluri de Prut” (secţiunea Creaţie);

- 2000 - Premiul al III-lea - Festivalul - Concurs „Maluri de Prut” (secţiunea Interpretare);

- 2000 - Premiul al III-lea - Festivalul Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia”;

- 2001 - Premiul Special pentru prezenţă scenică deosebită - Varna (Bulgaria);

- 2001 - Premiul al III-lea - Festivalul Internaţional „More druzei” - Ialta;

- 2001 - Premiul al III-lea - Festivalul Internaţional din Ucraina;

- 2002 - laureat - Festivalul - Concurs „Slaveanskii Bazar”;

- 2003 - Premiul „Hitul Anului”;

- 2004 - Premiul Anual „Pentru stil masculin de vedetă - VIP Fashion”;

- 2004 – Premiul „Hitul Anului”.

Autor: Pe o aripă de cânt

"Am iubit, am respectat arta!"

"Noi, neavând posibilitatea să trăim mai bine, trăiam mai frumos!...

Ce s-a pierdut acum?

Dragostea şi respectul..."

Nicolae Herlea

"Arta nu are concesii.

O astfel de viaţă îţi dă senzaţia unei frustrări continue?

Nu, pentru că am iubit foarte mult arta şi am respectat acest dar de la Dumnezeu.

Am dus o viaţă destul de agitată, dar totul a trecut ca un vânt, a fost un vânt de primăvară, pentru că succesele şi teatrele sunt un miraj.

Un artist, dacă este echilibrat, poate să treacă peste aceste miraje şi nu îl afectează."

Nicolae Herlea

"Mă gândesc că am avut o mare şansă!

Am reuşit, printr-o muncă asiduă şi printr-o linişte pe care mi-am creat-o, să pot să dau vibraţie vieţii artistice.

Eu sunt foarte împăcat.

Merg pe o barcă unde valurile sunt suportabile, ca să zic aşa..."

Nicolae Herlea

La mulţi ani, Horia Brenciu!

Îndrăgitul Horia Brenciu s-a născut în Braşov, la 27 august 1972.

A absolvit Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” şi Şcoala Populară de Arte din oraşul natal, precum şi Academia de Teatru şi Film din Bucureşti.

La 18 ani, a debutat în trupa „Apropo”, cântând la pian.

În 1993 a apărut pentru prima dată la TV, în producţia TVR - „Concurs de seducţie”.

În toamna aceluiaşi an, a început să prezinte (până în 1998) concursul interactiv „Robingo”.

Între 1996 - 1999 a moderat spectacolul - concurs de muzică pentru copii „Tip Top Minitop”, tot la TVR.

Apoi a prezentat emisiunea pentru copii „Kiki Riki Miki”, unde, în plus, a cântat şi a interpretat diferite roluri.

Între 2000 - 2003 a prezentat o serie de emisiuni la Antena 1, apoi, vreme de un an, la Naţional TV.

A fost jurat la „X-Factor” (Antena 1) şi la „Vocea României” (Pro TV).

A făcut parte din mai multe proiecte de dublaj animat, în: seria „Poveşti cu Mac-Mac”, filmul „Ratatouille”, „Happy Feet 2: Mumble dansează din nou”, a cântat melodia de la începutul serialului „Aladdin”.

A jucat în serialul de la Pro TV: „Om sărac, om bogat”.

În 2002, a format trupa „HB Orchestra”, alături de care a lansat albume, a participat la numeroase concerte şi emisiuni radio-tv, bucurându-se de un mare succes.

Autor: Pe o aripă de cânt

„Trebuie să fii totdeauna gata...”

 

„Trebuie să fii totdeauna gata să-ţi îmbogăţeşti mijloacele de exprimare artistică, de comunicare cu spectatorul şi trebuie să realizezi perpetuu această primenire, să îţi alături munca, strădaniile tale, ideii de întreg, să te încadrezi într-un efort colectiv păstrându-ţi însă, vie, propria-ţi personalitate, datele tale inimitabile.”

Ştefan Ciobotăraşu

In Memoriam: Ştefan Ciobotăraşu

Ştefan Ciobotăraşu, unul dintre cei mai mari actori români, s-a născut în comuna Lipovăţ (judeţul Vaslui), la 21 martie 1910, într-o familie de ţărani săraci, şi s-a stins în Bucureşti, la 27 august 1970.

A urmat clasele primare la şcoala din satul natal, iar ulterior, când aici au fost improvizate un spital de campanie şi un sediu al Crucii Roşii, copiii au fost nevoiţi să înveţe în biserică.

La numai 11 ani, a plecat la Bucureşti, pentru a intra ca ucenic pantofar la un atelier de cizmărie, unde a muncit o perioadă, făcând comisioane şi curăţenie.

Aici a cunoscut mai multe persoane din lumea teatrului, care veneau pentru a-şi face încălţări şi care-i dădeau bilete la teatru, în loc de bacşiş.

Astfel, după ce a urmărit diverse spectacole, a început să fie atras tot mai mult de această lume.

În 1924, pentru că nu mai putea suporta viaţa grea pe care o ducea la atelier, s-a hotărât să revină acasă, numai că părinţii se mutaseră la Vaslui.

Viaţa la oraş i-a influenţat cariera artistică, a cunoscut diverse personalităţi: scriitorii Jean Bart, Sadoveanu, Topârceanu, Mihai Codreanu, muzicianul G. Enescu, actori care veneau la Vaslui în turneu.

Ştefan a urmat Liceul „Mihail Kogălniceanu” - întâi în particular, apoi la cursuri de zi, până în 1929.

În aceeaşi perioadă a debutat în revista „Năzuinţa”, cu însemnări literaro-satirice, după care a publicat în „Vasluiul” şi în revista „Uzina cu umor” (ale cărei câteva numere le-a scos împreună cu prietenul - Valer Mitru).

După absolvire, s-a înscris la Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Iaşi, unde poetul Mihai Codreanu, profesor şi îndrumător, i-a remarcat talentul.

La Iaşi, Ştefan a publicat versuri în diverse reviste şi a făcut figuraţie în unele piese de teatru.

În 1932 a devenit „ostaş la mitraliere”.

Şi-a dat bacalaureatul la Bârlad.

În 1933 a debutat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în piesa „Macbeth”.

În următorii 14 ani, pe aceeaşi scenă va interpreta aproape 200 de roluri, dintre care, primul mare succes a fost rolul contelui Alexei Czerny, în piesa „Ţarina”.

Alte spectacole în care a fost distribuit la Iaşi: „Signor Bracolli”, „Cartoforii”, „Neamul Şoimăreştilor”, „Încurcă-lume”, „Meşterul Manole”, „Omul cu mârţoaga”, „Otrava”, „Hamlet”, „Napoleon printre noi”, „Jolly Jocker”, „Baba Hârca”, „Datinile” etc.

La Teatrul „Ion Sava” din Iaşi a jucat în „Pecetea bestiei”, „Sistemul dr-ului Catran” şi „Ca la Iaşi, la nimenea”.

În 1933 s-a logodit cu Aurora Donose, în 1934 a avut loc nunta, iar în 1940 s-a născut singurul copil - fiica Magda.

În 1945, familia s-a mutat la Bucureşti, iar Ştefan va juca pe scenele teatrelor: Alhambra, Comedia, Victoriei, în piesele: „Mary Dugan este vinovată?”, „Tinereţea unei regine”, „O nuntă cu repetiţii”, „Kontusovka Palace”, „Coloniade şi delicatese”.

În 1948 a fost repartizat la primul teatru de stat din ţară - înfiinţat la Arad.

Aici, pe lângă cariera de actor (va juca în: „M-am născut ieri”, „Mineri”, „O scrisoare pierdută”, „Bădăranii”, „Cu pâine şi sare”), va scrie poezii, la conduce un cenaclu literar - „Alexandru Sahia”, va fi instructor artistic la Uzinele Mao-Tze-Dun, Institutul Poligrafic şi Casa Corpului Didactic.

Din 1950 a revenit la Bucureşti, în calitate de angajat al Teatrului Naţional (în: „Cetatea de foc”, „Patima de sub ulmi”), iar în paralel, pentru doi ani, va juca şi la Teatrul Comedia (în „Marele duhovnic”, „Doctorul Knoch”, „Negustorii de glorie”, „Învierea”, „Furtuna”).

A mai jucat la: Teatrul Municipal (în: „Pădurea”, „Cărări liniştite”, „Mitrea Cocor”, „Arcul de triumf”), Teatrul Mic (în „Amintirea a două dimineţi de luni”), Teatrul C.F.R Giuleşti (în „Mireasa desculţă”), Teatrul Baraşeum (în: „Am ucis” şi „Hoţii de codru şi hoţii de oraş”).

În 1954 a debutat şi în lumea filmului, în „Desfăşurarea”, după care au urmat alte aproximativ 35 de roluri în producţiile: „Brigada lui Ionuţ”, „O mică întâmplare”, „Pasărea furtunii”, „Erupţia”, „Râpa dracului”, „Avalanşa”, „Valurile Dunării”, „Telegrame”, „Mândrie”, „Pădurea spânzuraţilor”, „Străinul”, „Neamul Şoimăreştilor”, „Columna”, „Războiul domniţelor”, „Portretul unui necunoscut”, „Setea”, „A fost prietenul meu”, „Omul de lângă tine”, „Porto-Franco”, „Cerul n-are gratii”, „Lupeni 29”, „La vârsta dragostei”, „Partea ta de vină”, „Amintiri din copilărie”, „Merii sălbatici”, „Golgota”, „Dimineţile unui băiat cuminte”, „Sâmbăta morţilor” etc.

Nu a lipsit nici din distribuţia pieselor de teatru radiofonic: „Baltagul”, „Criză în barou”, „Hanul Ancuţei”, „Ion”, „Pădureanca”, „Take, Ianke şi Cadîr”, „Triumful talentului”, „Cadou”, „Ursita”, „Vlaicu Vodă” etc.

A jucat şi în piesele de teatru TV: „Arta comediei” şi „Lada”.

Dintre premiile şi distincţiile primite, amintim:

- 1964 - Premiul pentru interpretare masculină - Festivalul Naţional al Filmului de la Mamaia”;

- 1964 - „Artist al Poporului din Republica Populară Română” - „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice”;

- 1967 - Ordinul „Meritul Cultural” clasa I - „pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

A murit la numai 60 de ani, în timp ce aştepta maşina care urma să-l ducă la Piteşti, pentru a filma producţia „Aşteptarea”, al cărei scenariu a fost scris special pentru el. După deces, s-au făcut mai multe schimbări, iar faza finală va fi dublată de Mihai Mereuţă.

În 2010, la 100 de ani de la naştere, Banca Naţională a României a emis o monedă comemorativă din argint cu chipul lui Ştefan Ciobotăraşu.

Şcoala Gimnazială din comuna natală îi poartă numele.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Sebastian Papaiani

Sebastian Papaiani (nume real: Sevastian Papaiane), unul dintre cei mai cunoscuţi actori români, s-a născut în Piteşti, la 25 august 1936, şi s-a stins în Bucureşti, la 27 septembrie 2016, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.

La 17 ani s-a angajat contabil la un oficiu farmaceutic şi a jucat teatru de amatori.

În 1960 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

A jucat pe scena Teatrului din Sibiu, apoi, vreme de peste trei decenii, la Teatrul Giuleşti din Capitală, dar a colaborat şi cu alte teatre de-a lungul timpului.

Principalele filme în care a fost distribuit: „Un surâs în plină vară” (debut - 1963), „Partea ta de vină”, „Dragoste la zero grade”, „La porţile pământului”, „Fantomele se grăbesc”, „Balul de sâmbătă seară”, „Dimineţile unui băiat cuminte”, „Căldura”, „Asediul”, „Brigada Diverse intră în acţiune”, „Brigada Diverse în alertă”, „B.D. la munte şi la mare”, „Astă-seară dansăm în familie”, „Cu mâinile curate”, „Ciprian Porumbescu”, „Ultimul cartuş”, „Păcală”, „Fraţii Jderi”, „Ştefan cel Mare - Vaslui 1475”, „Toamna bobocilor”, „Zile fierbinţi”, „Roşcovanul”, „Curcanii”, „Toate pânzele sus”, „Iarna bobocilor”, „Eu, tu, şi... Ovidiu”, „Totul pentru fotbal”, „Nea Mărin miliardar”, „Expresul de Buftea”, „Am fost şaisprezece”, „Ultima noapte de dragoste”, „Bună seara, Irina!”, „Alo, aterizează străbunica!”, „O lume fără cer”, „Grăbeşte-te încet”, „Rămân cu tine”, „Pădurea nebună”, „Fram”, „Ringul”, „Secretul lui Bachus”, „Sosesc păsările călătoare”, „Zbor periculos”, „Secretul lui Nemesis”, „Liceenii”, „Neînvinsă-i dragostea”, „Numai iubirea”, „Lacrimi de iubire”, „Bani de dus, bani de-ntors”, „Păcală se întoarce”, „Daria, iubirea mea”, „Nimeni nu-i perfect” etc.

În teatru, au rămas de referinţă rolurile pe care le-a jucat în piesele „Alchimistul” şi „Bătrânul actor comic”.

În 2002 i s-a conferit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler - „pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului românesc, cu prilejul împlinirii unui veac şi jumătate de existenţă a Teatrului Naţional din Bucureşti”.

În 2010 a primit Premiul de Excelenţă la Festivalul Internaţional de Film „Comedy Cluj”.

În 2011 a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor - Walk of Fame din Piaţa Timpului (Bucureşti).

În 2013, cinematograful „Modern” din Piteşti a primit numele său.

În 2019, a apărut cartea biografică: „Sebastian Papaiani. De la început până la sfârşit”, scrisă de Annie Muscă.

La 25 de ani s-a căsătorit (pentru scurt timp) cu actriţa Eugenia Giurgiu, împreună având un băiat.

Ulterior s-a recăsătorit cu Marcela Papaiani şi au avut un copil.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Ovidiu Homorodean!

Tânărul şi talentatul interpret de muzică populară - Ovidiu Homorodean - s-a născut la 25 august 1987, în localitatea Orăştie (judeţul Hunedoara), într-o familie iubitoare de folclor, de la părinţii săi moştenind talentul.

În 2009 a absolvit Ştiinţe Administrative la Facultatea de Administraţie şi Afaceri din cadrul Universităţii Bucureşti.

În 2011 a finalizat un Master în domeniul Ştiinţe Administrative, tot la Universitatea Bucureşti.

În 2012 a absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridice din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad.

A urmat şi cursurile Şcolii Populare de Arte din Deva, unde a studiat Canto popular cu interpreta Mariana Anghel.

Primii paşi pe scenă i-a făcut pe când avea 16 ani, fiind îndrumat de către regretata Ileana Rus, apoi de Mariana Anghel şi profesorul Gavril Prunoiu.

În 2002, la Festivalul „Felician Fărcaşu” de la Brad (Hunedoara), a primit Premiul I.

În 2003 a participat la Festivalul „Moştenitorii”, obţinând Premiul I şi începând, astfel, o frumoasă colaborare cu Televiziunea Naţională, emisiunea „Tezaur Folcloric” şi regretata Marioara Murărescu.

În acelaşi an, a primit Premiul I şi la Festivalul Naţional „Ion Cristoreanu”, de la Câmpia Turzii.

Anul 2004 i-a adus Premiul I la Festivalul Cultural - Artistic „Haţegana”, Premiul I la Festivalul Naţional de Muzică Populară „Vară, vară, primăvară” - Sibiu şi Premiul I la Festivalul „Strugurele de Aur” - Jidvei.

În 2005 a obţinut Premiul I la Secţiunea Interpretare Vocală din cadrul Festivalului Naţional al Cântecului şi Dansului Popular Românesc „Mamaia”.

În 2006 a primit Diploma „Meritul Cultural” pentru întreaga activitate desfăşurată în domeniul artei şi culturii la nivelul Municipiului Orăştie, pentru contribuţia adusă renumelui localităţii.

În perioada 2011 - 2012 a fost nominalizat la categoria „Artist consacrat” din cadrul Galei Muzicii Populare Româneşti, iar în 2014 i-a fost înmânată Diploma de Onoare pentru promovarea şi păstrarea folclorului autentic, din partea Primăriei Bran (judeţul Braşov).

De-a lungul timpului a colaborat cu mari ansambluri şi orchestre de muzică populară: Orchestra Naţională „Lăutarii” din Chişinău şi maestrul Nicolae Botgros, Orchestra „Jidvei”, Orchestra Radiodifuziunii Române, Ansamblul Folcloric „Doina Gorjului”, Ansamblul Folcloric „Maria Tănase” etc.

Autor: Pe o aripă de cânt

In Memoriam: Lucia Sturdza Bulandra

Lucia Sturdza Bulandra, urmaşă a domnitorului Sturdza şi personalitate marcantă a teatrului românesc, s-a născut în Iaşi, la 25 august 1873, şi a trecut la cele veşnice în Bucureşti, la 19 septembrie 1961.

A urmat Facultatea de Litere şi Filosofie din Capitală, în timpul căreia a predat ca profesoară suplinitoare la o şcoală primară pentru băieţi.

După absolvire, pentru că nu a găsit un post în învăţământ, a crezut că teatrul ar putea să-i ofere independenţa la care visa, aşa că a decis să-şi schimbe viaţa.

S-a prezentat la directorul Teatrului Naţional de atunci, Petre Grădişteanu, care şi-a dat seama de talentul tinerei şi a angajat-o pe loc.

A debutat în acelaşi an, în piesa „Primul bal” şi, cu toate că bunica i-a telegrafiat în seara premierei, interzicându-i să poarte pe scenă numele părintesc, Lucia nu a dat ascultare.

Dezastrul debutului a determinat-o să urmeze Conservatorul de Artă Dramatică din Capitală, unde a studiat cu marea artistă Aristizza Romanescu.

În 1914, împreună cu soţul ei, actorul Tony Bulandra, a înfiinţat Teatrul „Regina Maria”, care, ulterior, s-a numit Compania Bulandra - Maximilian - Storin.

Era singura femeie din companie. Juca seară de seară, regiza spectacole, mergea în turnee, citea, studia, se documenta, căuta colaboratori şi lua decizii în ceea ce priveşte angajările.

Activitatea Companiei a încetat în 1941, pentru Lucia urmând 7 ani foarte grei.

În 1943, Tony Bulandra a murit de cancer.

Actriţa a fost nevoită să-şi vândă o parte din cărţi şi din bunurile personale, pentru a avea cu ce trăi.

În 1941, a devenit actriţă a Teatrului Municipal din Bucureşti, pe care, mai apoi, l-a condus - în calitate de director, din 1947 şi până la sfârşitul vieţii.

Astăzi, teatrul îi poartă numele.

Principalele piese de teatru în care a jucat: „Nu se ştie niciodată”, „Mamouret”, „Sapho”, „Maman Colibri”, „Nebuna din Chaillot”, „Maria Stuart”, „Anna Karenina”, „Regina Margot”, „Profesiunea doamnei Warren”, „Vassa Jeleznova”, „Citadela sfărâmată”, „Doamna Clara”, „Pădurea” etc.

A jucat în filmele: „Amor fatal”, „Escadrila albă”, „Ziua unei artiste” (documentar).

A scris cărţile: „Actorul şi arta dramatică”, „Amintiri, amintiri”.

A tradus piese din limbile franceză, italiană, engleză şi germană.

A fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, vreme de 30 de ani, cu talentul său pedagogic formând întregi generaţii de actori, cum ar fi: George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc etc.

Şi-a lăsat averea - casa şi biblioteca, şoferului şi soţiei acestuia, care au îngrijit-o cu devotament până la final.

A primit mai multe distincţii: „Bene Merenti” clasa I, „Meritul Cultural” clasa I şi clasa a II-a, „Vulturul Alb” (Iugoslavia), „Ordinul Muncii” clasa I, „Steaua României” şi titlul de „Artist al Poporului”.

În 2013, la împlinirea a 140 de ani de la naşterea sa, Banca Naţională a României a pus în circulaţie o monedă comemorativă, din argint, cu valoarea nominală de 10 lei, într-un tiraj de 500 de exemplare.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Ina Ioana Todoran!

Ina Ioana Todoran, talentată reprezentantă a tinerei generaţii de interpreţi de muzică populară, s-a născut la 24 august 1993, în localitatea Crăciunelu de Jos (judeţul Alba).

În 2012 a absolvit Colegiul Naţional „Inochentie Micu Klein” din Blaj (profil matematică - informatică, intensiv engleză) şi a fost singura elevă din judeţul Alba care, la bacalaureat, a obţinut media generală 10.

A studiat la Şcoala Populară de Arte din cadrul Centrului de Cultură „Augustin Bena” Alba.

În 2018, a absolvit Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, ca şefă de promoţie, în paralel urmând şi cariera muzicală.

În 2020 a absolvit şi Facultatea de Muzică din cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca.

A moştenit talentul muzical din familie, bunicul cântând la vioară, iar bunica fiind membră în corul bisericii.

S-a remarcat prin participarea, alături de „Mugurii din tezaur”, la numeroase ediţii ale emisiunii „Tezaur folcloric”.

În 2009 a primit Marele Premiu al Festivalului Naţional al Cântecului şi Dansului Popular Românesc „Mamaia”, Trofeul Festivalului „Ileana Rus”, Trofeul „Eu mi-s mândră-n sat la mine”, Premiul I la Festivalul „Strugurele de aur” de la Jidvei, precum şi Premiul II (solişti vocali) la Festivalul - concurs „Maria Tănase” de la Craiova

În 2011 a câştigat finala regională a concursului „Vocea populară”, organizat de TVR 3, iar la finala naţională de la Sala Radio (Bucureşti) a primit Premiul de popularitate.

În 2011 a câştigat Premiul I şi Premiul de popularitate la Festivalul „Vară, vară, primăvară” de la Sibiu, iar în 2012 - Trofeul Festivalului „Strugurele de aur”.

În 2013 şi-a lansat albumul de debut - „Mult mă-ntreabă iedera”, care conţine 17 piese.

Autor: Pe o aripă de cânt

La mulţi ani, Maria Costioaia!

Maria Costioaia, îndrăgită interpretă de muzică populară din zona Moldovei, s-a născut la 24 august 1946, în comuna Costeşti (judeţul Iaşi).

Între 1964 - 1968, a activat la Casa de Cultură din Paşcani, iar între 1968 - 1970, la Orchestra Profesionistă „Trandafir de la Moldova” din Bârlad.

Între 1970 - 2000, a făcut parte din Orchestra Profesionistă „Doina Vrancei” din Focşani.

Primele imprimări le-a făcut în anul 1972, urmate de înregistrări Radio, Electrecord şi TVR, cu Orchestra „Doina Vrancei”, Orchestra Radio şi un grup de instrumentişti ai Ansamblului „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

Autor: Pe o aripă de cânt