„În plină primăvară, la 1 mai, calendarul popular consemnează sărbătoarea populară Armindeniul, zi dedicată unei divinități autohtone a vegetației, dar și protectoare a animalelor și a caselor.
De Armindeni, întreaga suflare a satelor se bucură, bucurie oglindită și în lirica populară:
„Frunză verde de pelin,/ Iată-ne la Armindin,/ Beau sătenii și mănâncă,/ și de ciumă nu li-i frică”.
În ziua precedentă sărbătorii, se manifesta cultul dendrolatic, prin arborarea ramurilor verzi la porți și la stâlpii prispelor, un fel de substitut al zeității vegetale în ipostază fitomorfă.
Și tot acum, se înfingeau în mijlocul satelor, la stâne, la intrările în adăposturile animalelor sau la hotarele moșiilor, prăjini înalte, împodobite cu verdeață, numite „Pomul de Armindeni” sau „Pomul de Mai” (Maiagă).
În funcție de cei care-l arborau, pomul purta diferite denumiri: al feciorilor, al ciobanilor (când se ridica la stână), al gospodarului etc.
În jurul pomului ridicat în mijlocul așezării, se desfășura și o manifestație ceremonială, de multe ori fiind suplinită și de hora satului.
Acest pom era coborât abia după recoltatul grâului, când se punea în focul cuptorului în care se cocea pâinea din noua recoltă.
În unele sate, pomul era lăsat să păzească de rău gospodăria până cădea singur sau era înlocuit cu altul peste an.
În Bucovina, se obișnuia ca, în dimineața zilei de Armindeni, lumea să se spele pe față cu roua culeasă de prin iarbă, oamenii ieșind la plimbare în aer curat către zorii zilei.
Și tot în Bucovina, lăutarii cutreierau pe la case, mergând în „vizât”, pentru ca după-amiază toată suflarea satelor să participe la o grandioasă serbare câmpenească, lumea petrecând cu muzică la iarbă verde, cu miel sacramental consumat, cu vin roșu amestecat cu pelin.
În această zi, se recolta pelinul, considerat a fi tămăduitor pentru multe boli, fiind păstrat drept iarbă de leac peste vară.
De Armindeni, pelinul se purta la pălărie, în sân, se punea în așternutul patului, în haine, se împodobeau cu el ferestrele și icoanele.
Se considera că este bine să se semene fasolea, cuiburile fiind acoperite cu mâna, existând credința că acestea vor rodi mult mai bine decât cele semănate în alte zile.
Cultul dendrolatic manifestat în cadrul acestei sărbători populare, sub impulsul ramurei verzi și multe altele sunt dovezi certe că oamenii societății tradiționale nu erau niște simpli naivi, ignoranți sau îndărătnici (cum au fost calificați de către unii), ci făceau acestea pentru că erau înrădăcinați în ancestral, adevărați „robi ai tradiției autohtone”.
Denumirea de „Arminden” derivă din limba slavonă.
La 1 Mai, în calendarul bisericesc figurează Eremia și probabil de la ziua lui Eremia (Eremia-deni) a rezultat în limba română Armindeniul.
Până în anii din urmă (și chiar în prezent), la 1 Mai lumea sărbătorea la iarbă verde, cu bere și mici, fără să știe de semnificația de bază a acestei zile (totul datorându-se zilei de 1 Mai muncitoresc), manifestările acestei zile trădând în substrat, ecourile tradiționale ale Armindeniului.”
Sursa: Mihai Camilar - „Calendarul popular Bucovinean”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu