21 mai – Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

21 mai este ziua în care creştinii ortodocşi sărbătoresc pe Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena.

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus s-a născut în localitatea Naissus (astăzi în Republica Serbia), în jurul anului 272, fiind fiul conducătorului de oşti roman - Constantius Chlorus şi al primei sale soţii - Flavia Iulia Helena.

În anul 305, Constantin - proclamat Împărat peste provinciile Galia, Britania, Germania şi Hispania din Imperiul Roman, îşi propune reconstruirea şi repopularea Galiei, precum şi securizarea frontierei de pe Rin. În acest sens, întreprinde dese expediţii militare împotriva triburilor rebele germanice.

În anul 312, înaintea unei lupte decisive cu rivalul său la tron - Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, în timpul zilei, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia „in hoc signo vinces” („prin acest semn vei învinge”). În visul din timpul nopţii i se arată Mântuitorul, care-i cere să pună pe steagurile armatei sale semnul crucii, pentru a fi protejat în lupte.

În urma acestor întâmplări, Constantin se converteşte de la cultul oriental al lui Sol Invictus (Soarele Nebiruit), la creştinism.

Cu numai 20.000 de ostaşi, reuşeşte o victorie miraculoasă împotriva celor 150.000 de soldaţi ai lui Maxenţiu, la finalul luptelor arătând că a câştigat „prin inspiraţie divină”.

În ianuarie 313, prin Edictul de la Milan, Împăratul Constantin cel Mare decide caracterul de religie permisă al creştinismului, la fel cu celelalte religii din imperiu, moment considerat drept punctul în care Constantin devine cu adevărat protector al religiei creştine.

Printre măsurile luate s-au numărat: scutirea preoţilor de obligaţia funcţiilor municipale, acordarea de subvenţii acestora, eliminarea pedepselor contrare spiritului creştin (arderea, răstignirea, zdrobirea picioarelor) din legile penale, îmbunătăţirea condiţiilor din închisori, protecţie pentru săraci, orfani, văduve, pedepsirea adulterului şi îngreunarea divorţului, monedă cu monograma creştină şi atribuirea Bisericii creştine a caselor impesiale de judecată.

În anul 325, Constantin convoacă Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, când s-a proclamat învățătura ortodoxă: „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut” (Simbolul Credinței sau Crezul), s-a stabilit principiul alegerii datei Paștilor – prima duminică după lună plină după echinocțiul de primăvară şi s-au dat 20 de canoane pentru respectarea disciplinei bisericești.

În 326, Constantin cel Mare a trimis-o pe mama sa, Elena, la Ierusalim, în fruntea unei solii, cu scopul de a căuta crucea pe care a fost răstignit Hristos. Se spune că, în urma săpăturilor, Elena a descoperit trei cruci pe dealul Golgotei, iar pentru a afla care este cea pe care a fost răstignit Domnul, le-a atins de un om fără suflare. Când a fost atins de Crucea lui Hristos, acesta a înviat.

La 14 septembrie 326, Episcopul cetății Ierusalimului, Macarie I, înalţă Sfânta Cruce în faţa creştinilor (sărbătoarea „Înălţarea Sfintei Cruci”).

Împărăteasa Elena şi-a adus un aport considerabil la ridicarea Bisericii Sfântului Mormânt, a Bisericii din Bethleem, a celei din Nazaret şi a altor sfinte lăcaşuri, întărind şi sprijinind răspândirea credinţei creştine.

Sfânta Împărăteasă Elena a trecut la Domnul în anul 327, la puţin timp după întoarcerea de la Ierusalim.

Constantin este cel care a construit noua capitală a Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopolul, inaugurată la 11 mai 330, sprijinind biserica, ridicând mai multe lăcaşe şi ridicându-l pe episcopul noii capitale la rang de cinste.

Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, după o domnie de 31 de ani, la 21 mai 337, și a fost înmormântat în ctitoria sa de la Constantinopol, Biserica Sfinţilor Apostoli.

Pentru meritele sale, Biserica l-a cinstit în mod deosebit, trecându-l în rândul sfinţilor, împreună cu mama sa, Sfânta Elena, numindu-l „cel întocmai cu Apostolii”, fiind prăznuiţi în fiecare an în ziua trecerii la Domnul a Împăratului Constantin.

Autor: Pe o aripă de cânt