In Memoriam: Elvira Godeanu

Celebra actriţă de teatru şi film - Elvira Godeanu - s-a născut la 13 mai 1904, în Bucureşti, şi s-a stins la 3 septembrie 1991.

Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Târgu Jiu, după care a revenit în Bucureşti şi s-a înscris la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică - Secţia Artă dramatică (clasa lui Constantin Nottara).

La numai 21 de ani, imediat după ce a terminat studiile, a debutat la „Compania Tantzi Cutava - Mişu Fotino”, într-o reluare - „Fracul”.

Dar afirmarea a venit odată cu punerea în scenă a adaptării „Măiastra fără inimă”, la 5 martie 1927.

Iniţial, a jucat la Teatrul „L. S. Bulandra”, iar din 1929 - a fost angajată de Liviu Rebreanu la Teatrul Naţional din Bucureşti, pe scena căruia a jucat roluri memorabile, variate, unice, în drame şi comedii, cum ar fi: „Care din ele”, „Femeia şi paiaţa”, „Ispăşirea Florentinei”, „Elisabeta. Regina Angliei”, „Troilus şi Cressida”, „... Escu”, „Dama cu camelii”, „O noapte furtunoasă”, „Suferinţele tânărului Werther”, „Moartea unui artist”, „Vizita bătrânei doamne”, „Apus de soare”, „O scrisoare pierdută”.

A mai colaborat şi la spectacolele „Companiei Bulandra”, în: „Un cuib de viespi”, „Gaiţele”.

A jucat şi în filme: „Maiorul Mura”, „Povara”, „Ciuleandra”, „O scrisoare pierdută”.

A fost distinsă cu:

- „Ordinul Muncii” clasa a II-a (1952) - „pentru munca depusă cu ocazia „Centenarului Caragiale” și cu Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (1967) - „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

A fost căsătorită cu Emil Prager, renumit inginer constructor din perioada interbelică.

Iniţial, a fost înmormântată în Cimitirul Bellu din Bucureşti, iar în 2015 a fost reînhumată, cu onoruri militare, în Cimitirul Catolic din Târgu Jiu.

În 1993, la Târgu Jiu, a fost înfiinţat Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”, iar în 2002 - Fundaţia „Elvira Godeanu”.

Tot aici, se desfăşoară anual Festivalul Naţional de Teatru „Zilele Elvira Godeanu”, iar în 2013, pe Aleea Celebrităţilor, i-a fost dezvelită o stea.

De-a lungul timpului, a fost răsfăţată de către public prin aplauze generoase, a fost elogiată de cronicarii vremii, iar în ziua în care, printr-o simplă hârtie, i s-a luat dreptul de a juca pe scenă, a trăit momentul cu demnitate.

Autor: Pe o aripă de cânt