„Gheorghe Roşoga se remarcă, în primul rând, prin culoarea aparte a glasului său, pătrunzător, strălucitor, pe care-l conduce cu măiestrie, realizând uneori adevărate broderii vocale pe ornamentele doinei.”
„Dincolo de trofee la marile festivaluri și concursuri de
folclor, diplome de excelență, premii și recunoașteri naționale și
internaționale, rapsodul de la Gura Motrului (Mehedinți, la granița cu județele
Gorj și Dolj) a adăugat muzicii populare o pagină inconfundabilă de creație,
dacă e permis, adevărate poeme epice puse în cântec, cu un mesaj de-o putere și
profunzime răscolitoare.
Gheorghe Roșoga nu se rezumă la o simplă contemplare, nu este doar un
cunoscător și fin observator al universului rural, ci îl înțelege, îl simte, se
implică emoțional, ia asupra sufletului său povești, poveri și întâmplări ca și
cum ar fi ale sale.
Poate de aceea, ascultându-i cântecele, nu ai cum să nu trăiești laolaltă cu
interpretul amintiri, înduioșări, tresăriri, bucurii. E semnul clar că n-a
creat melodii pentru sine, ci pentru plăcerea celui care le aude.”
„Nelipsit de la horele şi sărbătorile satului, tatăl său,
Constantin Roşoga, unul dintre cântăreţii renumiţi ai locului, i-a transmis
fiului, odată cu dragostea pentru cântec şi câteva neasemuite doine şi balade,
dintre care unele, cum ar fi „Motrule, apă grăbită”, au devenit prin Roşoga
valori de tezaur ale scenelor noastre de concert şi ale fonotecii muzicale
Radioteleviziunii Române.
Un prim izvor al cântecelor lui Roşoga, încă de pe vremea când începea să se
afirme pe scena căminului cultural în serbările şcolare, l-a constituit
repertoriul specific al lăutarilor din Peşteana şi Cărbuneşti, judeţul Gorj,
care veneau să cânte la Gura Motrului. De aici, se explică şi unele inflexiuni
gorjeneşti din creaţiile sale.”
Gruia Stoia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu