Maia Morgenstern, una dintre cele mai cunoscute şi iubite actriţe din România, s-a născut la Bucureşti, la 1 mai 1962, într-o familie de evrei.
A îndrăgit scena încă din copilărie, dar visul ei secret era acela de a ajunge balerină. O altă pasiune din copilărie a fost teatrul radiofonic.
A absolvit Şcoala Centrală din Bucureşti, iar în anul 1980, când a încercat să intre la Teatru, a fost respinsă, aşa încât s-a angajat ca figurantă la Teatrul Evreiesc de Stat.
În 1981 a fost admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, pe care l-a absolvit în 1985, la clasa profesorului Dem Rădulescu.
De-a lungul carierei sale de până acum, Maia Morgenstern a jucat zeci de roluri în filme şi sute de roluri pe scenele teatrelor din ţară (Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Național București, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Metropolis, Teatrul „Odeon”, Teatrul Mic, teatrele din Sibiu, Brăila, Turda, Craiova, Piatra Neamț), în piesele de teatru radiofonic, precum şi în cele pentru televiziune.
Principalele spectacole în care a jucat:
- 1985 – 1988 - Teatrul Tineretului din Piatra Neamț: „Bună seara, domnule Wilde!”, „Piaţeta”, „Patima roşie”, „Aceşti îngeri trişti”;
- din 1989 - Teatrul Evreiesc de Stat: „Cabaret”, „Astă seară, Lola Blau”, „Parchează maşina la Harvard”, „Tangou final”, „Jocul regilor”, „Miss Daisy şi şoferul ei”, „Tragedie dentară”, „Mic şi-al Dracu’”, „Janka”, „Stele rătăcitoare”, „Yentl”, „Mazl Tov And Justice for All”, „Frau Hess şi grădinile ei”, „Exil în pământul uitării”, „Purimşpil – O comedie”, „O femeie singură” etc;
- din 1990 - Teatrul Național din București: „O trilogie antică”, „Audiţia”, „Cine are nevoie de teatru”, „Noaptea regilor”, „Livada de vişini”, „Domnişoara Iulia”, „Ghetto”, „Tamerlan cel Mare”, „Parcul”, „Dama cu camelii”, „Omul din La Mancha”, „Revizorul”, „Iubire”, „Patimile Sfântului Tommaso d`Aquino”, „Chicago”, „Burghezul gentilom”, „Ecaterina cea Mare”, „Vizita bătrânei doamne”, „Amantul”, „Visul unei nopți de vară”;
- Teatrum Mundi: „Teatru descompus”;
- Teatrul Mic: „Profesiunea doamnei Warren”;
- Teatrul „Radu Stanca” Sibiu: „Pescăruşul”;
- Teatrul Naţional Craiova: „Orestia”;
- Teatrul Național Cluj-Napoca: „La ordin, führer!”;
- Teatrul Luni - Compania Teatrul Deschis: „Chantan au Lait”, „Chiriţa în voiaj”;
- Teatrul Metropolis: „Jubileul”, „Love Stories”;
- Compania D`Aya: „Maitreyi”, „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”;
- Teatrul „L. S. Bulandra”: „Patul lui Procust”, „Totul în grădină”, „Turandot”, „Şase personaje în căutarea unui autor”;
- Teatrul „Odeon”: „Saragosa - 66 de zile”, „Îngerul albastru”, „Când Isadora dansa”;
- Teatrul de Comedie: „Elixir”.
A avut şi numeroase colaborări externe (Grecia, Austria etc).
La Teatrul Naţional Radiofonic a apărut în: „Vorbiţi esperanto?”, „Un om neînsemnat”, „Uşa”, „Troilus şi Cresida”, „Patima Roşie”, „În larg”, „Labirintul”, „Decameronul”, „Familia Popescu în deşert”, „Gaiţele”, „Ultima scrisoare”, „Clara şi Dinu”, „Amedeo Modigliani - Un înger cu chipul grav”, „Am fost duşman al poporului”, „Aiax”, „Love Stories”, „Albă ca zăpada şi cei şapte pitici”, „Carmen - scene de dragoste”, „Insomniile lui Gregor”, „Cool”.
În 1983 a jucat în două pelicule – „Prea cald pentru luna mai” (debut) şi „Dreptate în lanţuri”.
Alte filme în distribuţia cărora a apărut: „Anotimpul iubirii”, „Cei care plătesc cu viaţa”, „Maria şi marea”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Casa din vis”, „Trahir”, „Balanţa”, „Faţă în faţă”, „Triunghiul morţii”, „Patul lui Procust”, „Patimile lui Christos”, „Damen Tango”, „Orient Express”, „Margo”, „Mar Nero”, „Zweite Frau”, „O secundă de viaţă”, „Luna verde”, „Iubire elenă”, „Eva”, „Sânge tânăr, munți și brazi”, „La fin du silence”, „Fata din Transilvania”, „Drama Karma”, „Domnișoara Christina”, „Carmen”, „High strung”, „What about Love”.
A fost membră în juriile unor prestigioase festivaluri internaţionale: Festivalul de la Geneva - 1995, Festivalul de la Salonic - 1996, Festivalul de la Angers - 1998, Festivalul de la Monte Carlo - 2000 şi Carnavalul de la Veneția - 2014.
A primit o multitudine de premii şi distincţii, ceea ce denotă că... Maia Morgenstern este... „o extrem de valoroasă personalitate a ţării noastre, care uimeşte mereu publicul de pretutindeni prin puterea şi originalitatea emoţiilor pe care le transmite, fiind un model de tenacitate și dăruire, de modestie și umanitate, pentru noi toți” (V. Brădăţeanu):
- 1988 – Menţiune - Festivalul Naţional de Film de la Costineşti;
- 1990 – Premiul UNITER pentru „Cel mai bun rol feminin”;
- Premiul UCIN - pentru rolul din „Cei care plătesc cu viaţa”;
- Premiul Naţional „L. S. Bulandra” – „Cea mai bună actriţă a anului 1990”;
- 1992 – Premiul AUR (Asociaţia Umoriştilor Români) - pentru rolul din filmul „Balanța”;
- 1992 - Premiul „Les stars de demain” pentru „Cea mai bună actriţă” - Geneva, şi Premiul Criticii, pentru acelaşi rol din filmul „Balanţa”;
- 1993 - Premiul „Felix” (European Film Awards) - pentru rolul din „Balanţa;
- 1993 - Premiul UNITER pentru „Cea mai bună actriţă”;
- Premiul „Theatre vivant” al Radio France International pentru „Cel mai bun spectacol în franceză” („Teatru descompus”);
- „Ursul de Argint” - Festivalul Filmului de la Berlin, pentru rolul din „Balanţa”;
- Premiul Naţional „L. S. Bulandra” pentru „Cea mai bună actriţă a anului 1993”;
- Premiul Revistei „Flacăra” pentru rolul din „Cruciada copiilor”;
- 1997 - Premiul „Irina Răchiţeanu Şirianu” - pentru spectacolul „Dama cu camelii”;
- 2004 – „Actriţa şi Femeia anului 2003” - Parlamentul European de la Strasbourg;
- 2004 - Premiul pentru „Cea mai bună actriţă” - Festivalul „Emma” - Londra, pentru rolul din „Patimile lui Hristos”;
- 2004 - Societar de Onoare al Teatrului Național din Bucureşti;
- 2010 - Ambasador pentru Alianța Civilizațiilor în România;
- 2011 – este prima femeie care primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Bucureşti;
- 2012 – „Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler”, din partea statului francez;
- 2013 - Ordinul Regal „Nihil Sine Deo”;
- 2017 – „Doctor Honoris Causa Artis” - Universitatea de Vest din Timişoara;
- 2017 - Diploma de Excelenţă şi „Cheia Oraşului Bucureşti”.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu