„Eu, dacă nu aş mai putea să cânt, m-aş sufoca. Prin cântec respir, prin el trăiesc.”
„Nu am făcut din cântec un mijloc al existenţei mele materiale, ci o mângâiere a sufletului meu şi a celor din jurul meu.”
„M-am străduit să-mi creez şi o personalitate interpretativă, astfel încât atunci când îmi ascultă cineva înregistrarea la radio, să o poată recunoaşte fără să fie nevoie de anunţul crainicului...”
„Când mă rog la Dumnezeu, nu cer decât sănătate şi putere de creaţie.”
„Mă inspir întotdeauna de acolo de unde s-a născut cântecul...”
„Folclorul înseamnă înţelepciunea neamului.”
„De multe ori mă întreb dacă nu cumva Dumnezeu, înainte de a lăsa omul, a lăsat cântecul sau poate au venit împreună?
Asta pentru că a avut grijă să încredinţeze cântecul unor voci alese şi suflete sensibile.
Cântecul popular este un balsam al sufletului nostru, iar, dacă a fost preţuit, rămâne ca un busuioc la icoana nemuririi neamului.
În el se găsesc trăirile noastre de veacuri, atât lacrimile, cât şi bucuriile.
Viaţa fără cântec nu se poate.
El ne însoţeşte de la naştere până la moarte: cântecul de leagăn, de cătănie, de dragoste, apoi bocetul.
De aceea, oamenii stau aproape de cântec, pentru că prin el îşi descarcă şi îşi mângâie sufletul, prin el oftează şi lăcrimează.”
Gheorghe Roşoga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu