Costache Negri, om politic, diplomat, scriitor, fiu al unui înstărit boier, s-a născut la Iaşi, la 14 mai 1812, şi a murit la Târgu Ocna, la 28 septembrie 1876.
Primele studii le-a făcut acasă şi la curtea domnitorului Ioniţă Sandu Sturdza (soţia acestuia era mătuşa mamei lui Costache), apoi a mers la Chişinău şi Odessa.
Între 1834 – 1841, a învăţat în Franţa şi Italia.
În 1842 făcea parte din Loja Masonică din Bârlad.
La izbucnirea Revoluţiei de la 1848, se afla la Paris, unde s-a înscris voluntar în gărzile revoluţionare şi a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc.
I s-a interzis să intre în Moldova, dar a ajuns la Braşov cu un grup de exilaţi moldoveni, unde au fost întocmite Declaraţia de principii din mai 1848 şi Proclamaţia de demitere a domnitorului Mihail Sturdza.
A mers apoi în Bucovina, pentru a coordona activitatea comitetului revoluţionar din Moldova, aflat în exil, fiind sprijinit de Al. I. Cuza.
Din Bucovina a fost nevoit să meargă din nou în Franţa, sprijinind cauza unionistă.
Numirea noului domnitor - Grigore Alexandru Ghica - i-a permis lui Negri întoarcerea în Moldova, unde a ocupat diverse funcţii judecătoreşti şi administrative, prima fiind cea de pârcălab de Covurlui.
Din 1855 a început cariera diplomatică, fiind trimis ca delegat al lui Ghica la Constantinopol şi Viena, pentru a susţine Unirea Principatelor Române.
În 1856 a făcut parte din Comitetul Unirii de la Iaşi.
În 1857 a fost ales deputat şi vicepreşedinte al Adunării Ad-hoc, luând parte la adunările mişcării unioniste, dar refuzând propunerile de a candida la conducerea ţării.
În 1859 a fost trimis la Constantinopol cu scopul de a obţine recunoaşterea stării de lucruri creată prin votul din 24 ianuarie.
A fost prieten bun cu Al. I. Cuza, sprijinindu-l în acţiunile şi reformele sale, dar, după după detronarea acestuia, a decis să se retragă din viaţa politică.
S-a stabilit la Târgu Ocna, dedicându-şi ultima parte a vieţii pasiunilor sale: numismatica şi colecţionarea de tablouri, şi corespondenţei cu V. Alecsandri şi M. Kogălniceanu.
În timpul vieţii a publicat câteva texte prin reviste şi au rămas câteva manuscrise cu 3-4 scrieri în proză, amintiri din călătorii, câteva zeci de poezii şi numeroase scrisori cu valoare documentară.
A murit în ziua de 28 septembrie 1876 şi a fost înmormântat la fosta mănăstire Răducanu din Târgu Ocna.
La 2 iunie 1968, în fosta locuinţă a lui Costache Negri din comuna gălăţeană care-i poartă numele, a fost deschisă o Casă Memorială, iar în faţa acesteia, în 1973, a fost dezvelit un bust realizat în piatră de către Boris Leonovici.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu