„Eu cred, într-adevăr, că undeva, când m-am născut, nişte stele s-au aliniat într-un anume fel, dar cred cu tărie şi că lucrurile au depins şi de mine. Pe principiul: Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă.”
„Am din ce în ce mai des sentimentul unei necesităţi acute de a căuta liniştea naturii, de a evada în zone mai puţin aglomerate decât oraşul.”
„Cel mai mare pericol care ne paşte, ca oameni, este să ne pierdem, să ne irosim în lucruri mărunte. Să ne pierdem timpul, când el trece, şi aşa, îngrozitor de repede.”
„Şi eu am avut perioadele mele de neîmplinire şi de profundă nefericire, dar eu, prin natura mea, sunt un om optimist, care priveşte în viitor şi mai puţin în trecut, şi-atunci, în momentele acelea, mi-am dat singură şanse.”
„Nu mă las niciodată copleşită de o stare, fie ea de fericire sau de nefericire. Mă aflu mereu în căutare. Nu cred că mă pot linişti. Cel puţin, nu încă. Mă gândesc în permanenţă la cum o să fie mâine şi la cum va fi mâinele meu.”
„Crăciunul e o perioadă curată, în care simţi că trebuie să te aşezi şi să te aduni la matcă, de oriunde ai fi sau pe oriunde ţi-ar rătăci mintea. Crăciunul e momentul în care te aşezi în tine, dar în care nici nu trebuie să fii singur. E aşa de frumos, când te vezi înconjurat de oamenii dragi, de oamenii sinceri, care-ţi sunt aproape, dincolo de conjunctură şi de profesie!”
Medeea Marinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu