La mulţi ani, Benone Sinulescu!

Benone Sinulescu, unul dintre cei mai iubiţi artişti români, s-a născut la 24 mai 1937, în comuna Siriu (judeţul Buzău).

De mic copil a îndrăgit muzica populară. Pe atunci urca într-un copac şi cânta, crezând că-l vede toată lumea. Mai apoi a cântat în corul bisericii.

Se pare că talentul l-a moştenit de la tatăl său, care avea un glas foarte frumos.

A făcut şcoala elementară în satul natal, apoi a învăţat la Pleşcoi, devenind solistul şcolii de acolo şi dirijorul corului. Aşa se face că la 12-13 ani, avea deja un repertoriu destul de vast, care cuprindea cântece ale Ioanei Radu, Mariei Lătăreţu, Mariei Tănase sau ale lui Ion Luican.

De la Pleşcoi a mers la Buzău, pentru a urma cursurile Şcolii Medii Tehnice, perioadă în care a început să cânte la staţia de amplificare a oraşului.

Apoi a plecat la Bucureşti şi a dat examen la Şcoala Specială de Muzică, dar, din cauza unei încurcături, nu a fost admis de prima dată.

Primele înregistrări radio le-a făcut la numai 18 ani, cu melodiile: „Străina mamei, străină”, „La Lenuţa sub cerdac” şi „În munţii Buzăului”.

Au urmat concerte în întreaga ţară, pe stadioane sau în săli arhipline, cel mai mare succes avându-l alături de Ansamblul „Ciocârlia”, cu care a concertat şi peste hotare.

A fost angajat cu jumătate de normă în Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii de Stat „George Enescu”, perioadă în care a prins viaţă şi ideea duetului cu Irina Loghin.

Un mare succes a avut în Coreea comunistă, când a fost invitat să cânte la aniversarea a 80 de ani ai preşedintelui Kim Ir Sen şi să apară în patru emisiuni tv.

Şi în ţară era invitat deseori să cânte la diferite recepţii, unde trebuia să se prezinte întotdeauna cu un repertoriu amplu, cuprinzând atât melodii vechi, cât şi mai noi.

În 1999 a făcut o uşoară schimbare de stil, cântând alături de grupul etno-dance Ro-Mania. În aceeaşi direcţie a colaborat şi cu alte trupe, cum ar fi K1, Etno, Ho-ra, Double D etc.

În 2002 a primit „Discul de Aur” pentru vânzările excepţionale ale albumului etno-dance „Roata vieţii”, iar în cadrul Galelor RBA - „Premiul pentru întreaga activitate”.

În 2003 a lansat un al doilea album etno-dance - „Bennymania”.

Alte premii şi distincţii obţinute de-a lungul anilor:

- 1962 - Laureat al Festivalului Mondial al Tinerilor şi Studenţilor - Helsinki;
- 1963 – „Medalia Muncii”;
- 1966 – „Ordinul Muncii”;
- 1968 – Ordinul „Meritul Cultural”;
- 1969 – Primul Disc de Aur în România, acordat de către „Electrecord”;
- 1998 – Premiul criticii muzicale acordat de UCMR;
- 1999 – Titlul de „Academician în folclor” acordat de Academia de Folclor „Astra” - Sibiu;
- 2000 – Diploma de Onoare „Mihai Eminescu”;
– „Diploma de Onoare” din partea Societăţii Române de Televiziune, pentru 45 de ani de carieră muzicală;
– „Premiul pentru întreaga activitate” – acordat de Etno TV;
- 2002 – „Diploma de Excelenţă” – din partea Ministerului Culturii;

- Crucea Naţională „Serviciul Credincios” clasa a III-a – din partea Preşedinţiei României;

-  Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, Categoria D – „Arta Spectacolului” – „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

Cele mai importante albume de muzică populare pe care le-a lansat pe parcursul carierei, au fost: „Benone Sinulescu”, „Pe drumul căruţelor”, „Rămâi, mândruţo, cu bine”, „Când eram în satul meu”, „La căsuţa cu pridvor”, „Romanţe şi cântece de petrecere”, „Cântece populare şi de voie bună”, „Domnul nostru-i Dumnezeu”, „Văzui tinereţea mea”, „Tinereţe trecătoare”, „Se duc anii mei”, „Fiul risipitor”, „Hai, nu mă lăsa, tinereţea mea” şi multe altele.

Autor: Pe o aripă de cânt