Nicu Alifantis s-a născut la Brăila, la 31 mai 1954, din părinţi greco-macedonieni.
A făcut studii muzicale în particular şi primul instrument la care a învăţat să cânte a fost acordeonul. În timpul şcolii generale, cânta la serbări.
Primii bani i-a câştigat făcând figuraţie într-un film străin - „Tom Sawyer”, care se turna la Brăila, în 1967, şi, cu aceştia, le-a luat părinţilor cadouri, iar pentru sine - o geantă de voiaj.
A urmat Secţia Umană la liceu şi era o vedetă - cânta la ceaiuri, făcea serenade, frecventa un cerc de teatru la Casa de Cultură a Tineretului.
În 1972 a prins un contract cu Teatrul „Maria Filotti”, unde a colaborat cu artistul Mircea Florian, mai apoi primind oferta de a face muzică pentru piesa „Furtuna”.
A debutat la TVR, în 1973, la emisiunea „TeleTop”.
Pentru că părinţii îşi doreau să-l ştie om serios, a încercat să intre de două ori la Medicină şi o dată la Actorie, dar a fost respins.
A făcut armata - 1 an şi 4 luni - la Transmisiuni, la Buzău, doar pentru a scăpa de facultate.
Primul disc - „Cântec de noapte” - a apărut în 1976 şi cuprindea 4 piese.
A debutat la Cenaclul „Flacăra” (pe care-l consideră „o şcoală de viaţă extraordinară”), într-un spectacol la Teatrul „Ion Creangă”, în 1974, fiind susţinut de Tudor Gheorghe, Adrian Păunescu şi alţii, deşi unii artişti deja prezenţi susţineau că Alifantis nu ar cânta folk. Ulterior, între artist şi contestatarii săi s-au legat prietenii. Aşa a devenit, cum singur mărturiseşte: „vedetă peste noapte”, avea audienţă şi câştiga foarte bine.
La sugestia actorului Dinu Manolache, Alifantis a compus prima operă folk (pe versurile lui Ion Barbu) - „După melci”. LP-ul cu acest titlu cuprinde 9 piese.
Din toamna lui 1976 şi până la cutremurul din 1977, a cântat seară de seară la Tic-Tac - „o crâşmă la bulevard”, cu „o atmosferă aparte”, unde „veneau foarte mulţi artişti, poeţi, scriitori, care discutau, glumeau, se înţepau între ei”.
În 1980 a colaborat cu „Electrecord”, Florian Pittiş şi grupul „Song” al lui Ioan Luchian Mihalea, la editarea unui single cu tentă patriotică.
În 1984 a apărut albumul „Nicu Alifantis”, care cuprindea şi celebrele cântece: ”Umbra”, „Cântec de toamnă” (ulterior „Emoţie de toamnă”).
În acelaşi an compunea integral coloana sonoră pentru piesa de teatru „Mitică Popescu”.
În 1986 a reuşit să plece în Italia, cu scopul de a rămâne acolo, dar, aflând că trebuie să renunţe la muzică, a preferat să se întoarcă în ţară.
Un alt album de succes a fost „Piaţa Romană nr. 9”.
În 1990 a lansat „Risipitorul de iubire”, deşi acesta a trecut aproape neobservat, şi a înfiinţat propria casă de producţie – „Toji Productions”. Aici a editat, în 1992, single-ul „Decembre” (cu piesele „Rar” şi „Decembre”), care a fost foarte bine primit de public, într-o perioadă în care folk-ul părea a nu mai fi la mare căutare.
În 1993 a scos „Ia Toji Baladist”, cu 12 piese, toate conţinând în titlu cuvântul „Balada”. Acest material a fost reeditat în 1998, fiind adăugate 5 piese bonus.
În 1995 a fondat grupul „Alifantis & ZAN”, ca trupă de studio pentru albumul „Voiaj”. În aceeaşi formulă a înregistrat în anul următor şi albumul „Nichita”, integral pe versurile poetului Nichita Stănescu.
În 1997 a scos volumul de poezii „Scrisori nedesfăcute”
În 1999 a apărut „Nicu Alifantis 25” - un material „Best of”, care a marcat cei 25 de ani de carieră artistică.
În 2002 a lansat „Neuitatele femei”, cu 11 piese din perioada adolescenţei şi amintiri din copilărie.
În 2004 a apărut „Şah-Mat”, iar cu prilejul împlinirii a 50 de ani de viaţă, Alifantis a susţinut un concert (cu cor şi grup cameral) pe scena Teatrului Naţional din Capitală, a cărui înregistrare live va apărea în 2006 - „Simphonicu” sub forma unui dublu album (2 CD-uri, fiecare având câte 16 cântece, multe în varianta voce + chitară).
De-a lungul carierei sale, Nicu Alifantis a susţinut peste 5000 de concerte, dintre care, memorabil rămâne „Tandreţuri pentru femei cu cei 4 corifei” (alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Alexandru Andrieş), de la Circul „Globus”, din 31 martie 2003. Acest spectacol apare pe un DVD editat de TVR Media.
În 2010 a lansat „Cântece de şemineu”, cu 18 cântece, printr-un concert susţinut la Cinema „Patria”.
În iunie 2010 a cântat în deschiderea concertului pe care Bob Dylan l-a susţinut la Bucureşti.
În 2013 a susţinut trei concerte la Teatrul „Excelsior” pentru a sărbători 80 de ani de la naşterea lui Nichita Stănescu (în martie) şi a lansat albumul „Mozaic” (în mai).
În 2015 a lansat - printr-un concert în Parcul „Cuza” din Capitală, albumul pentru copii mai mari sau mai mici - „Şotron” (17 piese), care este însoţit de o carte de colorat.
În următorul an a apărut compilaţia „Madame Mon Amour”, cuprinzând cele mai cunoscute 15 cântece din repertoriul său.
În 2018 a lansat o nouă carte - „Poeme la întâmplare”, albumul „Ţara de unde vin” (reia 13 piese - reorchestrate - dedicate României) şi o colecţie de muzică de teatru - „Memorabilia”.
De altfel, Alifantis a compus coloana sonoră pentru peste 110 de piese de teatru şi chiar a jucat mici roluri de muzicieni. Şi-a pus semnătura şi pe coloana sonoră a 17 filme, a cântat tema filmului „Ringul” şi a jucat în „Bietul Ioanide”
S-a căsătorit la 24 de ani, dar, din cauza vieţii agitate de artist, a divorţat după numai un an. S-a recăsătorit în 1997. Are două fete.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu