Ion Ţuculescu, biolog, medic, profesor şi cercetător, dar - mai ales - cunoscut drept unul dintre cei mai importanţi pictori postbelici, s-a născut la Craiova, la 19 mai 1910, într-o familie de intelectuali, şi s-a stins la Bucureşti, la 27 iulie 1962.
Şi-a manifestat încă din copilărie talentul artistic, fiind încurajat de familia sa în această direcţie.
A urmat gimnaziul la Şcoala „I. H. Rădulescu”, apoi Colegiul Naţional „Carol I” din oraşul natal, perioadă în care, prin intermediul profesorului de desen, a făcut cunoştinţă cu unele dintre tainele picturii.
A fost un autodidact – în cea mai mare parte, muncind asiduu. Cu toate acestea, în timpul vieţii, ecourile privitoare la lucrările sale au fost destul de puţine.
A fost remarcat pentru prima dată în 1925, în cadrul unei expoziţii care a avut loc la Palatul Administrativ al Judeţului Dolj.
În cursul anului 1927, a lucrat alături de Gheorghe Teodorrescu – Romanaţi, în atelierul acestuia, dar, considerând că nu este destul de talentat pentru acest domeniu şi fiind sfătuit de tatăl său, Ion Ţuculescu a decis să nu continue studiile superioare pe plan artistic.
Prin urmare, s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe Naturale din cadrul Universităţii bucureştene, pe care a absolvit-o în 1936.
În paralel, a urmat şi Facultatea de Medicină, pe care a finalizat-o în 1935, iar în 1939 a obţinut Doctoratul, cu lucrarea: „Biorefrigerenţa şi cristalele lichide în corticala suprarenalei”.
Între 1936 - 1937 a fost profesor de Ştiinţe Naturale la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica.
În această perioadă a trimis lucrarea „Crapul” pentru a fi expusă la Salonul Oficial de la Bucureşti.
A călătorit în Grecia, Egipt, Elveţia, Italia, Franţa, iar la Paris – în 1937 – a participat la o retrospectivă Van Gogh, organizată în cadrul Expoziţiei Universale.
Ţuculescu a continuat să picteze, iar în 1938, la Ateneul Român din Capitală, a avut prima expoziţie personală, urmată de alte şapte, în acelaşi loc, în perioada 1941 – 1945, prezentând: portrete, peisaje, dar şi lucrări expresioniste şi nonconformiste.
În 1943, ca medic, a fost trimis pe front, o etapă a existenţei sale, în care a impresionat prin devotament.
Din 1950 a început să activeze la Academia Română, în calitate de cercetător ştiinţific în domeniul biologiei.
A lucrat şi în cadrul laboratorului de bacteriologie al Institutului de balneo-fizioterapie din Bucureşti, precum şi la Spitalul Brâncovenesc, unde a fost şef de lucrări.
A studiat compoziţia apei şi a nămolului de la Techirghiol, realizând o comunicare în acest sens, în 1953, post-mortem publicată în 1965.
A colaborat cu publicaţiile: „Bulletin Biologique de la France et de la Belgique” şi „Annales des Sciences Naturelles”.
Între 1943 – 1960, a participat la mai multe expoziţii colective.
Deoarece nu i se permitea să expună unele lucrări din seria folclorică, în 1956 a hotărât să deschidă o expoziţie chiar în propria casă, bucurându-se de multă atenţie.
Până la sfârşitul vieţii, nu a mai avut voie să organizeze expoziţii personale, iar în cadrul unor evenimente colective, a mai fost prezent doar de trei ori – în 1957, 1959 şi 1960.
A trecut la cele veşnice la numai 52 de ani, în urma unei boli incurabile, şi a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction.
În 1965, postum, a fost organizată o retrospectivă a activităţii sale artistice, iar în următorul an, 80 dintre tablourile sale au fost expuse la Bienala de la Veneţia.
În 1967 a apărut prima monografie dedicată lui Ion Ţuculescu, semnată de Petru Comarnescu, iar în 1973, la Muzeul de Artă din Craiova, a fost inaugurată o secţie care-i poartă numele.
Dintre cele mai importante titluri ale lucrărilor sale, amintim: „Iarna în mahala”, „Noaptea salcâmilor”, „Târgul de afară”, „Portretul soţiei”, „Ţărmul roşu”, „Apus de soare”, „Totem solar”, „A fost odată”, „Mască africană”, „Autoportret cu frunză”, „Copac în soare”, „Eternitate”, „Vas cu flori”, „Ţărm înalt la Balcic”, „Clepsidra”, „Peisaj fantastic”, „Albăstrele de câmp”, „Triplu autoportret”, „Compoziţie cu 2 fazani”, „Peisaj cu lac”, „Turc cu şalvari roz”, „Autoportret pe fond galben”, „Drama folclorică”, „Femei la seceriş”, „Noapte la Ştefăneşti”, „Câmp cu căpiţă”, „Interior cu maramă de borangic”, „Covorul cerului”, ciclul de picturi „Iarna pe strada Lizeanu”, „Păsări enigmatice”, „Metamorfoză”, „Les Coquillages”, „Copilărie (Peisaj din Ştefăneşti)”, „Margine de sat”, „Iarnă la Vasilaţi”, „Portul Pireu”, „Peisaj din Grecia”, „Peisaj la Mangalia”, „Nori albi”, „Peisaj cu arbuşti galbeni”, „Testament plastic”, „Ultimul tablou”, „Portretul bunicului” etc.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu