Ştefan Petrache, una dintre figurile emblematice ale muzicii uşoare basarabene, interpret şi compozitor, s-a născut la 8 mai 1949, în satul Vânători (raionul Nisporeni), şi s-a stins la 13 ianuarie 2020.
Când Ştefan avea doar câteva luni, tatăl său a murit într-o mină de cărbuni din Donbas şi, până la 7 ani, copilul a crescut doar cu mama.
Spre sfârşitul anilor ’50, Ministerul Culturii l-a descoperit pe Ștefan Petrache în timpul unor expediții culturale prin satele Moldovei și i-a recomandat mamei să-l trimită la școala de muzică din Chișinău. Aşa a ajuns în Capitală, la numai 7 ani, fiind cazat la o casă de copii.
Iniţial a început să studieze pianul, dar, fiind considerat prea „plăpând” şi „mic” pentru acest instrument, a fost transferat la vioară. A fost exmatriculat definitiv în clasa a opta, către sfârșitul primului ciclu de învățământ, pentru „purtare necuviincioasă”.
A susținut examenele de admitere la noul „Tehnicum Electromecanic” din Chișinău, a obţinut punctaj maxim, dar nu și-a continuat studiile, preferând să se întoarcă la muzică.
În vara lui 1966, Mihai Dolgan l-a angajat să-i repare un amplificator, iar în timpul reparației, a ascultat câteva șlagăre ale vremii în interpretarea lui Ştefan. Aşa au ajuns să colaboreze.
În 1973, a absolvit Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chişinău, după care şi-a început cariera muzicală în calitate de solist al Orchestrei simfonice de estradă a Radioteleviziunii Moldoveneşti (1974 - 1975).
A fost solist în cadrul legendarelor formaţii „Orizont” (1977) şi „Contemporanul” (1978 - 1981), iar în perioada 1982 - 1987, a fost director artistic şi solist al formaţiei „Plai”.
Între anii 1988 - 1990, a fost solist în formația de promovare a muzicii din cadrul Filarmonicii de Stat din Chișinău.
Anul 1991 a fost unul de cotitură pentru artist, întrucât, spre regretul mediului cultural și al întregii comunități, Ștefan Petrache s-a retras de pe scenă, consacrându-se familiei, dar păstrând, totuşi, relația de suflet cu viața artistică a Republicii Moldova.
De-a lungul anilor, a înregistrat mai multe piese care au rămas în memoria iubitorilor de muzică: „În august”, „Chemarea casei părinteşti”, „Adevăruri”, „Eu vin”, „Ce te legeni, codrule?”, „Şi dacă ramuri bat în geam”, „De-aş avea”, „Crede-mă”, „Şapte căni”, „Balada haiducească”, „Iubeşte”, „Cocorii”, „Noapte cu lună” etc.
Pentru contribuția valoroasă la dezvoltarea artei muzicale și pentru talentul deosebit, lui Ștefan Petrache i-a fost conferit titlul onorific de „Artist Emerit” (1986) și cel de „Artist al Poporului” (2010).
Este deținătorul Medaliei „Meritul Civic” (1994), al Medaliei „Gloria Muncii” (2001) și Cavaler al „Ordinului Republicii” (2014).
„Maestrul Ștefan Petrache a pus pe note versuri irepetabile, a vibrat în unison cu trăirile tinerilor și sentimentele mărețe, lăsându-ne moștenire veritabile opere de artă.” (Preşedinţia Republicii Moldova)
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu