„Totdeauna am crezut că trebuie să trăiesc momentul.”
„Cine nu se teme de moarte, minte.
Dumnezeu ne-a dat să trăim, nu ne-a dat să murim.”
„Sunt câteva persoane pe lumea asta, ca mama şi tata, despre care îmi place să vorbesc mereu la prezent. Nu vreau să spun „a fost“, pentru că atâta vreme cât eu mi-s, înseamnă că şi dânşii îs. „S“-ul ăla ne uneşte, ne face să vorbim la prezent mereu despre noi şi ai noştri. Câtă vreme eşti de-al meu, eşti odată cu mine. Când nu voi mai fi eu, poate că cineva va voi să-mi ia făptura psihică şi să o poarte cu făptura-i, în gând, mai departe.”
„Am fost singur la părinţi, dar nu am fost un copil sărac. Noi am trăit din banii lui tata. Mama n-a lucrat niciodată, a fost casnică. Ea a avut grijă de noi toţi, iar tata ne-a ţinut: pe ea, pe mine, şi pe el. Nişte oameni normali, stând într-o casă cu chirie undeva în vecinătatea Casei Poporului… Acolo am locuit toată copilăria mea.”
„E bine în viața asta, ca actor, să dispari când trebuie, cât ești pe val. Îi văd pe cei din jurul meu cum mă privesc.”
„La urma urmei, actoria presupune o anumită disciplină.”
„Arta actorului întotdeauna este un drum. Şi cu cât drumul este mai lung de la persoana mea la personaj, cu atât biruinţa mea este mai mare.”
„Nu vreau ca studentul să fie ca mine, pentru că asta e cea mai mare tâmpenie pe care un om de la catedră ar putea să o dorească.”
„Lacrima este o măsură extraordinară pentru actorie.”
Fragmente extrase din interviuri publicate în: Jurnalul Naţional, Adevărul, Q Magazine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu