In Memoriam: Magda Isanos

Magda Isanos - avocată, poetă, prozatoare și publicistă română, pe nedrept – mult prea puţin citită în zilele noastre, s-a născut în Iaşi, la data de 17 aprilie 1916 şi s-a stins la 17 noiembrie 1944, în Bucureşti, în locuinţa părinţilor săi.

La vârsta de un an și șase luni, s-a îmbolnăvit de poliomielită şi a fost salvată datorită grijii deosebite din partea mamei.

În 1920, soţii Isanos - ambii medici – au părăsit Iaşul şi Spitalul Socola unde lucrau, mergând la Coştiugeni, lângă Chişinău, pentru a profesa.

Încă din copilărie, lectura a fost pasiunea Magdei.

A urmat liceul la Şcoala Eparhială de Fete din Chișinău, fiind pasionată de limba română, istorie şi filosofie.

În clasa a VI-a (1932), a publicat două poezii – „Aş vrea un basm” şi „Primăvara” – în „Licurici”, revista liceului de băieţi.

În 1933 a publicat - tot în „Licurici” - poezia „Gelozie”, şi şi-a adus aportul, în mod determinant, la înfiinţarea Societăţii culturale „Iulia Hasdeu”, pe lângă Liceul Eparhial. Totodată, a participat la concursul organizat anual de Societatea „Tinerimea română”, la Bucureşti, obţinând premiul II pentru o lucrare referitoare la drepturile femeilor.

În 1934 a publicat - în „Viaţa Basarabiei”, poezia „Ploaie”, iar în „Crai nou” - poezia „Toporaşi”.

În calitate de redactor, a contribuit la apariţia revistei „Ghiocei”, în paginile căreia va publica: schiţa „Creionări”, recenzii asupra revistei „Crai nou”, poezia „Macii” şi schiţa „Inseparabilele”.

A susţinut o conferinţă cu tema „Femeia în literatura noastră”.

Tot în 1934, la Iaşi, a început studiile universitare, înscriindu-se mai întâi la Facultatea de Litere şi Filosofie, şi, în paralel, la cea de Drept. Până la urmă, a renunţat la Litere şi a continuat Dreptul.

În „Viaţa Basarabiei” a publicat poezia „Rochia”.

La 18 septembrie 1935, la Chişinău, s-a căsătorit cu Lev Panteleev, căsnicie care va fi desfăcută – prin consens - la 31 ianuarie 1936.

Magda Isanos a continuat să publice în „Viaţa Basarabiei” şi a început colaborarea cu „Însemnări ieşene”.

Totodată, a publicat poezii în „Cuget moldovenesc” şi „Pagini basarabene”.

A locuit la Iaşi împreună cu sora sa, Silvia, şi s-a integrat în Frontul Democrat Studenţesc.

În 1937 a publicat foarte des în „Însemnări ieşene”, precum şi o poezie în „Lumea” - prima publicaţie în care s-a remarcat talentul poetei, anunţând „un nou talent în plină ascensiune, acel al d-rei M. I. (Magda Isanos), poetă a preocupărilor transcedentale, minunat redate în versuri, versuri de o temeritate care depășește feminismul”.

În 1938 a desfăşurat o intensă activitate, colaborând cu „Însemnări ieşene” şi „Iaşul”, unde a publicat poezii şi recenzii.

La 31 martie, s-a căsătorit cu Eusebiu Camilar.

A luat parte şi a citit propriile creaţii la ședințele Societății „Noua Junime”.

În vară, a participat la conferinţe şi la strângerea de fonduri pentru ajutorarea poporului spaniol, iar în toamnă şi-a luat licenţa în Drept.

În 1939, s-a înscris în Baroul de Iași, ca avocat stagiar.

A colaborat cu „Jurnalul literar” şi „Viaţa Basarabiei”, în paralel cu activitatea din domeniul avocaturii, care se bucura de un imens succes.

În 1940 a publicat poezii în „Însemnări ieşene” şi „Iaşul”, iar în luna septembrie făcea parte din personalul redacţional al noului ziar apărut la Iaşi - „Avântul”.

În octombrie, soții Camilar s-au mutat pe strada Săulescu din Iaşi, unde au locuit până în primăvara anului 1944, când vor pleca în refugiu.

În 1941, s-a născut Elisabeta, fiica celor doi.

În același an, boala Magdei s-a agravat, astfel încât, în luna decembrie, a înaintat Baroului un certificat medical. În primele certificate medicale aflate la dosarul Baroului se menţiona o „indurație” la baza unuia din plămâni. Boala de inimă, ca o consecință a unui reumatism, a apărut mai apoi, în ultimul certificat.

Între 1942 – 1943, a publicat în: „Vremea”, „Cetatea Moldovei”, „Revista Fundațiilor”, „Cuget moldovenesc”.

În 1943, la Editura „Bravo” din Iaşi, a apărut şi primul volum: „Poezii”, sub îngrijirea lui Eusebiu Camilar.

La 2 martie, Baroul Iași a înregistrat cererea prin care Magda Isanos a înaintat „alăturatul certificat medical, din care se vede că sufăr de o boală de inimă ce m-a împiedicat un timp nedeterminat să depun vreo activitate profesională”.

În 1944, mai multe poezii i-au apărut în: „Vremea”, „Revista Fundațiilor”, „Victoria”, „Orizont” și „Tribuna poporului”.

La sfârșitul lui martie, soții Camilar au plecat în refugiu.

În noaptea de 5 spre 6 iunie, un bombardament de aviație a distrus toate manuscrisele Magdei și ale lui Camilar, din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite, păstrat de d-na Gorgos, prietena Magdei, care l-a descoperit în grădina casei.

În noiembrie, Magda Isanos s-a stins din viaţă.

În 1945 au apărut: volumul postum „Cântarea munților”, dramă în patru acte, „Focurile” de Magda Isanos și Eusebiu Camilar, în colecția „Operele premiate ale scriitorilor tineri români”, Fundația pentru literatură și artă, precum și „Minunata istorie a lui Nastratin Hogea” , traducere din limba rusă de Magda Isanos și Eusebiu Camilar.

În 1946 a apărut volumul „Țara luminii”.

Autor: Pe o aripă de cânt