Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinţi creştini.
A trăit în secolul al IV-lea, în timpul împăratului Diocleţian şi, datorită curajului său, a fost numit conducător al armatelor.
În anul 303, Diocleţian a început, însă, lupta împotriva creştinilor: au fost dărâmate lăcaşuri de cult, au fost arse cărţile sfinte şi interzise adunările creştinilor, iar cei care nu aduceau jertfă zeilor, erau ucişi.
Sfântul Gheorghe nu s-a sfiit în a-şi mărturisi credinţa în Hristos, motiv pentru care a ajuns în temniţă, unde a fost supus la tot felul de chinuri: lovit cu suliţa, tras pe roată, îngropat în var, pieptul acoperit cu lespezi de piatră.
În ciuda acestor torturi, nu a renunţat la credinţă.
A rămas nevătămat şi a înviat un mort, ceea ce i-a uimit pe cei prezenţi şi i-a determinat să renunţe la credinţa păgână, primind credinţa în Hristos. Ba mai mult, până şi împărăteasa Alexandra (soţia lui Diocleţian) a trecut la creştinism.
Încercările de a-l ispiti cu onoruri, pentru a părăsi credinţa în Hristos, au fost sortite eşecului, iar Sfântul Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304.
În icoane, Sfântul Gheorghe apare călare pe un cal, străpungând un balaur cu suliţa.
La baza acestei reprezentări stă legenda conform căreia Sfântul a salvat cetatea Silena (din provincia Libiei), terorizată de un balaur, fiind un model de curaj în lupta cu diavolul.
Este prezentat acoperit cu o mantie roşie - culoare tradiţională pentru martiri, dar şi ca războinic pedestru, sau ca tribun militar în veşminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoşă sub mantie, ţinând o cruce în mâna dreaptă şi o sabie în stânga.
În România, Sfântul Gheorghe este considerat ocrotitorul armatei, precum şi patronul spiritual al Statului Major al Forţelor Terestre.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu