„Ne amintim de Anton Achiţei, aşa cum era pe scenă: plin de viaţă, cu pălăria pe-o parte, vesel, cu mare drag de cântec şi joc moldovenesc.”
TVR Iaşi
„Părinţii mei, Vasile şi Anica, erau ţărani simpli, harnici şi cu frică de Dumnezeu.
Aveau şase copii, pentru care munceau din greu.
Tata era fierar, tâmplar şi dulgher priceput. Mama se ocupa de gospodărie şi câmp.
Amintirile mele cele mai rezistente sunt legate de ea şi de muncă, dar nu sunt amintiri cenuşii, de copil oropsit, ci amintiri luminoase, amintiri ritualice, ca un fel de serbări.”
„Aş fi putut şi eu să trăiesc la Bucureşti, dar m-aş fi simţit izolat, departe de locul din care-mi culeg cântecele şi îmi trag inspiraţia, debusolat, cu un repertoriu care ar fi fost, fără tăgadă, mai secătuit şi mai sărac.”
„Când merg în satele din nordul Moldovei, mă umplu de bunătatea vorbelor ţăranilor mei, de frumuseţea minunată a cântecelor lor, atâtea câte mai sunt adevărate, nestricate de mode, de influenţele străine, care au pătruns peste tot.”
Anton Achiţei
Interviu pentru Formula AS, 2006
Foto: Monitorul de Suceava
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu