Principele Carol s-a născut la 3 / 15 octombrie 1893, la Sinaia, fiind primul copil al Principelui Moştenitor Ferdinand şi al Principesei Moştenitoare Maria, şi s-a stins în Portugalia, la 4 aprilie 1953.
A fost primul viitor Rege născut pe aceste meleaguri şi botezat în ritul ortodox. De mic copil a învăţat limba română, a studiat geografia şi istoria acestei ţări, având drept pasiuni cărţile şi uniforma militară.
A urmat cursurile Academiei Militare de la Potsdam.
În 1914, la înscăunarea lui Ferdinand, a devenit Principe Moştenitor.
În timpul Primului Război Mondial, a fost ofiţer în armata română, dar în 1918 a dezertat de pe front, încheind, contrar voinţei Suveranului, o căsătorie cu Ioana Lambrino, ce va fi anulată în următorul an.
După anularea căsătoriei, Regele Ferdinand I l-a trimis pe Carol într-o lungă călătorie (de 7 luni) în jurul lumii, perioadă în care a vizitat: Imperiul Otoman, Egiptul, India, Singapore, China, Japonia, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franţa şi Elveţia, înmânând scrisori din partea tatălui său, prezentând România mediului de afaceri.
La 10 martie 1921, la Atena, s-a căsătorit cu Alteţa Sa Regală Principesa Elena a Greciei şi a Danemarcei.
La 25 octombrie 1921, la Castelul Foişor din Sinaia, s-a născut fiul lor, Mihai.
La 28 decembrie 1925, Principele Carol a renunţat la toate drepturile la Tronul României, plecând în Franţa şi luând numele de Carol Caraiman, pentru a trăi alături de Elena Lupescu.
În 1927, la moartea lui Ferdinand, Mihai I a devenit Rege, fiind reprezentat de o Regenţă formată din: Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie – Gheorghe Buzdugan (înlocuit, după deces, cu Constantin Sărăţeanu, magistrat şi fost ministru în Guvernul Alexandru Averescu).
În 1928 s-a pronunţat divorţul dintre Carol şi Elena.
Într-o perioadă în care viaţa politică din ţară era plină de confuzii şi foarte agitată, Carol, din exil, a început să-şi manifeste interesul pentru Tron.
La 6 iunie 1930, a revenit în România, iar după două zile a fost proclamat Rege.
Între 1930 – 1940, Carol al II-lea a fost Rege al României.
În februarie 1938, a dizolvat Parlamentul, instituind un regim monarhic autoritar prin noua Constituţie din 27 februarie, prin care dispărea separarea puterilor în stat, Regele („Capul Statului”) controlând puterea legislativă (avea iniţiativă legislativă, putea respinge orice lege dată de Parlament, convoca şi dizolva Parlamentul, îi numea pe unii membri ai Senatului) şi executivă (numea şi revoca miniştri).
În următoarea lună, a reînviat Consiliul de Coroană, care avea drept scop consolidarea puterii Regelui, şi a emis Decretul-lege prin care dizolva asociaţiile, grupurile şi partidele politice.
La 12 octombrie 1938, sindicatele au fost înlocuite cu „breslele”.
În timpul vizitei oficiale pe care a întreprins-o la Londra, în noiembrie 1938, a fost distins de către Regele George al VI-lea cu Ordinul Jartierei, cel mai mare ordin britanic.
A vizitat apoi Parisul şi Germania (aici având o întrevedere cu Hitler).
La 15 decembrie 1938, a fost înfiinţat partidul unic – Frontul Renaşterii Naţionale.
În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia şi Bucovina de Nord, Dictatul de la Viena a impus cedarea către Ungaria a aproape jumătate din Transilvania, apoi Bulgaria a ocupat Cadrilaterul.
În această perioadă plină de tensiuni, Regele Carol al II-lea a ales să plece în exil, la 6 septembrie 1940, spunând că trece fiului „grelele sarcini ale domniei” şi face „această jertfă pentru salvarea patriei”.
A locuit în mai multe ţări: Statele Unite, Mexic, Brazilia şi Portugalia.
Regele Mihai şi Regina Ana nu l-au întâlnit niciodată - după căsătoria lor din 1948, iar cele cinci fiice ale lui Mihai nu şi-au văzut vreodată bunicul patern.
Carol al II-lea a murit la Lisabona, fiind înmormântat la Estoril, în capela regilor portughezi. Abia în 2003, trupul său a fost adus în ţară, fiind depus într-o capelă din curtea Mănăstirii Curtea de Argeş.
Autor: Pe o aripă de cânt
Foto: Google
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu