joi, 8 aprilie 2021

In Memoriam: Mircea Albulescu

Marele actor - Mircea Albulescu (nume real Iorgu Constantin V. Albulescu), s-a născut la Bucureşti, la 4 octombrie 1934, şi s-a stins la 8 aprilie 2016.

A urmat: școala primară la Liceul „Sfântul Andrei”, Şcoala Medie de Arhitectură (cu diplomă de Conductor Arhitect), iar în 1956 - a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” (clasa profesoarei Aura Buzescu).

Între timp, s-a angajat ca artist amator în echipa de teatru a Ateneului Popular „Ana Ipătescu”', iar din 1950 a făcut figuraţie la Teatrul Naţional din Bucureşti.

A jucat în sute de piese la:

- Teatrul Municipal („Bulandra”, 1956 - 1964): „Livada cu vişini”, „Take, Ianke şi Cadîr”, „Mamouret”, „Moartea unui comis voiajor”, „Comedia erorilor”;

- Teatrul de Comedie (1965 - 1974): „Mandragora”, „Buffalo Bill şi indienii”, „Troilus şi Cresida”, „Întâlniri”;

- Teatrul Național din Capitală (din anul 1974): „Caligula”, „Ifigenia”, „Jocul ielelor”, „Vassa Jeleznova”, „Numele trandafirului”, „Azilul de noapte”, „O scrisoare pierdută”, „Anna Karenina”, „Livada cu vişini”, „Vizita bătrânei doamne”;

- Teatrul „Metropolis”: „Trilogia răului”, „Bădăranii”;

- Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti: „Victimele datoriei”;

- Teatrul Mic Bucureşti: „Pescăruşul”;

- Teatrul Act Bucureşti: „Ambasadorul”;

- Teatrul „Odeon”: „Echipa de zgomote”, „Fraţii”;

- Teatrul „Nottara”: „Sângele”, „Unde-i revolverul?”, „Viforul”.

Albulescu spunea că cel mai drag rol al sufletului său este cel din piesa „Danton”, de Camil Petrescu, rol despre care, după premiera din 1974, Dinu Săraru a scris:

„Mircea Albulescu – în „Danton” – o creație unică, ilustrând dezlănțuirea unui talent unic. Un moment de referință în teatrul românesc modern”.

Mircea Albulescu a jucat în foarte multe filme regizate de Sergiu Nicolaescu şi Mircea Veroiu: „Dacii”, „Mihai Viteazul”, „Zile fierbinți”, „Revanșa”, „Pentru Patrie”, „Nea Mărin Miliardar”, „Mihail, câine de circ”, „Capcana Mercenarilor”, „Wilhelm Cuceritorul”, „Viraj periculos”, „Ziua Z”, „Noi, cei din linia întâi”, „Somnul Insulei”, „Semnul șarpelui”, „Mania”, „Șapte zile”, „Scrisorile prietenului”, „Dincolo de pod”, „Artista, dolarii și ardelenii”, „Craii de Curtea Veche”.

A interpretat roluri şi în filmele altor mari regizori: „Prea mic pentru un război atât de mare”, „Lupul mărilor”, „Dincolo de nisipuri”, „Actorul şi sălbaticii”, „Tufă de Veneţia”, „Acţiunea Autobuzul”, „Războiul de Independenţă”, „Braţele Afroditei”, „Înghiţitorul de săbii”, „Amurgul fântânilor”, „Dragostea şi revoluţia”, „Horea”, „Anotimpul iubirii”, „Totul se plăteşte”, „Momentul adevărului”, „Serenadă pe Dunăre”, „Rămânerea”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Rosenemil - o tragică iubire”, „Semne în pustiu”', „Detectiv fără voie”, „Tandreţea lăcustelor”, „Tinereţe fără tinereţe”, „Ticăloşii”, „Căpşuni în aprilie”, „Zi că-ţi place”, „Ana”, „Omulan!” etc.

A fost naratorul din filmul „O legendă vie” şi a jucat în serialul de televiziune „Fetele marinarului”.

Ultimul său rol a fost în pelicula „Aniversarea”, a cărei lansare a avut loc în 2017.

În paralel cu activitatea de pe scenă, Mircea Albulescu a colaborat, timp de 40 de ani, cu Teatrul Naţional Radiofonic, interpretând peste 300 de roluri memorabile.

Totodată, a avut roluri și în piese de teatru difuzate la Televiziunea Română, a fost prezentator al emisiunilor „Istoria literaturii române” (TVR) şi „Am întâlnit și români fericiți” (Pro TV).

Mircea Albulescu a scris şapte volume de versuri: „Pajura Singurătaţii”, „Vizite”, „Bilete de favoare”, „Baraka”, „Bazar sentimental”, „Fluture în lesă de aur” şi „Clanţe”.

În 2004, a devenit Doctor în Arte cu teza „Teatrul Radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creaţiei”, susţinută în cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică.

La 10 noiembrie 2008, la barul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Teatrul Naţional Radiofonic lansa audiţia premierei „Ultimul măscărici”, de Dumitru Crudu, spectacol care a prilejuit un excepţional recital al actorului Mircea Albulescu, în rolul unui spectaculos purtător al tichiei de nebun, înţelept, lucid, înzestrat cu spirit de comedian.

La sfârșitul lui 2009, a fost protagonistul primului CD din colecția „Mari actori români”, numit „Fluture în lesă de aur”, care conține recitalul a 26 de texte poetice.

În noiembrie 2014, Mircea Albulescu a fost supus unei triple operaţie de bypass la inimă.

A fost căsătorit timp de peste 50 de ani şi a avut un fiu, Matei.

Premii şi distincţii:

- 2000 - Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Comandor;

- 2003 – Premiul Naţional pentru întreaga activitate artistică – Ministerul Culturii şi Cultelor;

- 2004 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer;

- 2004 – Premiul Academiei Române – pentru cei 50 de ani de „creație interpretativă în arta teatrală și cinematografică”;

- 2005 - Premiul pentru întreaga activitate – Gala Premiilor UNITER;

- 2006 - Premiul „Aristizza Romanescu” pentru artele spectacolului - Academia Română;

- Diploma de Onoare şi Medalia Jubiliară „Magna cum Laudae” - Senatul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti;

- Premiul de Excelenţă - pentru contribuţia deosebită adusă la afirmarea filmului românesc – Centrul Naţional al Cinematografiei;

- 2009 - Premiul de Excelenţă - Festivalul Internaţional de Film „Transilvania”;

- 2010 - Premiul de Excelenţă pentru întreaga carieră - Gala Festivalului Comediei Româneşti „festCO”;

- 2011 - a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului;

- 2011 – „Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti”;

- 2014 – „Premiul pentru profesionalismul și dăruirea cu care slujește teatrul românesc” - Gala „Premiilor Brâncoveanu”;

- 2015 - Premiul de Excelență - Gala Premiilor Radio România Cultural.

Funcţii deţinute:

- Societar de Onoare al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”;

- membru al Uniunii Scriitorilor;

- membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România;

- membru al UNITER;

- membru al UCIN;

- secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor (decembrie 1992 - aprilie 1994).

Autor: Pe o aripă de cânt

Foto: Google

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu