Scriitorul Calistrat Hogaş (nume la naştere: Calistrat Dimitriu), unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai literaturii de călătorie din ţara noastră, s-a născut la Tecuci, la 19 aprilie 1847, şi s-a stins la Roman, la 28 august 1917.
S-a numărat printre cei 12 copii ai familiei lui Gheorghe Dimitriu - protopop de Tecuci, şi a soţiei acestuia – Mărioara, care se trăgea dintr-o familie boierească.
Când a fost înscris la şcoală, învăţătorul a insistat ca numele de familie să fie schimbat în „Hogaş” (ca al bunicului), spunând că, în timp, copilul va ajunge un om important şi, prin urmare, nu trebuie să poarte un nume des întâlnit.
Deşi tatăl său şi-ar fi dorit ca fiul să-i păşească pe urme şi să devină preot, Calistrat nu a fost deloc de acord cu această idee.
După ce - în 1859 - a absolvit şcoala primară din Tecuci, a studiat – cu bursă – la Academia Mihăileană din Iaşi, perioadă în care, pentru a se descurca financiar fără ajutorul familiei, acorda meditaţii colegilor şi scria poezii.
După absolvirea Facultăţii de Litere din Iaşi, a devenit profesor la gimnaziul din Piatra Neamţ.
Aici s-a căsătorit cu Elena Gheorghiu, fiică de preot, împreună având opt copii.
În 1874, a debutat literar cu poezia – „Legenda lăcrămioarei”, publicată în ziarul „Corespondenţia provincială”.
În 1878, după un conflict cu autorităţile din învăţământ, a fost nevoit să se mute cu serviciul la Tecuci, unde a predat istorie şi geografie.
În 1880 a fost angajat ca profesor la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi, în acea perioadă cunoscându-l pe Ion Creangă.
Deşi a continuat şi activitatea pe plan literar, nu s-a bucurat de prea mult succes.
În 1881, după ce a revenit – ca director - la gimnaziul reînfiinţat la Piatra Neamţ, l-a cunoscut pe I. L. Caragiale.
În 1882, revista „Asachi” a publicat fragmente de proză din volumul „Amintiri dintr-o călătorie”, scris de Calistrat Hogaş.
Nu după mult timp, a avut iar probleme cu autorităţile, astfel încât a ajuns tocmai la Alexandria, unde a fost numit director al gimnaziului de acolo.
În 1891, Regele Carol I i-a recunoscut meritele în domeniul educaţiei şi i-a conferit Medalia „Răsplata muncii pentru învăţământ” – clasa I.
Între 1891 – 1899, a condus gimnaziul din Roman şi a fost profesor la Seminarul Teologic din aceeaşi localitate, după care a devenit profesor şi „subdirector” la Liceul Internat din Iaşi.
După ce l-a cunoscut pe Garabet Ibrăileanu, la sfatul acestuia, în 1907, a publicat în „Viaţa românească” diverse însemnări de călătorie.
În 1912 s-a pensionat (dar a continuat să predea elevilor, care-l iubeau foarte mult) şi, în acelaşi an, a fost publicată cea mai importantă operă a sa – „Pe drumuri de munte”.
Întreg tirajul a fost însă dat la topit, deoarece conţinea foarte multe greşeli de tipar.
A doua ediţie a cărţii a apărut în 1914, dar a ars integral într-un incendiu.
În 1915, după ce una dintre fiice s-a îmbolnăvit foarte rău, Calistrat Hogaş a decis să se retragă la Piatra Neamţ, la rândul său suferind de o boală gravă.
În acelaşi an, i s-a refuzat acordarea Premiului Academiei.
A trecut la cele veşnice la 28 august 1917, în timp ce se afla la Roman, în casa uneia dintre fiicele sale.
Iniţial a fost înmormântat în cimitirul de aici, după care, în octombrie, a fost reînhumat la Piatra Neamţ.
În 1921, postum, a fost republicată – în două volume – cea mai importantă lucrare – „Pe drumuri de munte”, iar în 1922 – i s-a oferit Premiul Societăţii Scriitorilor Români.
Autor: Pe o aripă de cânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu