Veronica Micle şi-a petrecut o parte a vieţii într-o casă din Târgu Neamţ, construită în 1834, declarată monument istoric în 1934 şi situată pe strada Ştefan cel Mare nr. 28 (fosta Uliţă Mare, vis-a-vis de Şcoala Domnească), pe drumul către Cetatea Neamţ.
Casa - ridicată din iniţiativa Mănăstirii Neamţ, cu scopul de a fi folosită drept mitoc şi şcoală pentru călugări, era construită din lemn şi zid, acoperită cu draniţă, având prispă, patru camere, trei sobe cu horn, iar în curte: fântână, beci, adăpost pentru animale.
În 1850, la 10 august, a fost cumpărată – cu 100 de galbeni – de către Ana Câmpeanu (mama poetei), care, după moartea soţului, a venit de la Năsăud şi s-a stabilit la Târgu Neamţ, împreună cu cei doi copii, până în 1853.
După ce familia s-a mutat la Iaşi, nu a renunţat la casă, iar după căsătoria cu profesorul Ştefan Micle, în 1864, imobilul i-a fost dăruit ca zestre Veronicăi.
Aceasta revenea deseori aici, mai ales vara, organizând întruniri literare la care nu lipseau personalităţile acelor ani.
În 1886, cu trei ani înainte de a muri, Veronica a donat casa Mănăstirii Văratec, unde s-a retras pentru a-şi trăi ultima parte a vieţii, cu condiţia ca pe un perete să fie pusă o placă de marmură, pe care să scrie: „Casa Memorială Veronica Micle”.
Datorită poziţiei - peste drum de Spital - casa era folosită de maicile bolnave, care veneau să se trateze aici.
Înainte de Primul Război Mondial, Liga Culturală a amplasat o placă de marmură.
La un moment dat, reprezentanţii Mănăstirii au vândut casa unui locuitor al oraşului, acesta având intenţia de a o dărâma.
În 1939 însă, intervenţia lui Nicolae Iorga - pe atunci preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice - a făcut ca imobilul să fie recunoscut drept monument şi astfel, salvat.
La iniţiativa protopopului Constantin Matasă, casa a fost declarată monument istoric, iar din 1982 a intrat în administrarea Complexului Muzeal Judeţean Neamţ.
A fost refăcută după planul original, dar suferind mici modificări: a fost construită la 2m distanţă de stradă, este mai înaltă, are cerdac.
Din vechea construcţie se mai păstrează o singură fereastră.
Din 1983, a devenit Muzeul Memorial „Veronica Micle”.
În interior este amenajată o expoziţie care cuprinde: fotocopii, manuscrise, cărţi (printre care şi prima ediţie a singurului volum de poezii publicat), obiecte personale care au aparţinut poetei (oglinzi, cufărul de călătorie, călimara, un scrin etc), o copie din ipsos a măştii mortuare a lui Mihai Eminescu.
În faţa muzeului este amplasat, din 1998, un bust de bronz al Veronicăi, autor fiind sculptorul Damian Popa. Acesta a mai realizat şi două portrete în creion – unul al poetei, celălalt al lui Eminescu, care pot fi văzute în interior.
Autor: Pe o aripă de cânt
Foto: Monumente Neamţ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu