miercuri, 28 aprilie 2021

„Nu mai eram nici cât un fir de nisip...”

„Repertoriul meu este năsăudean, dar cuprinde cântece şi din alte zone ale judeţului Bistriţa-Năsăud, cel mai mult însă de pe Valea Sălăuţei, de unde sunt eu, şi de pe Valea Someşului. Am balade din aceste zone, „Balada lui Vălean”, „Balada lui Tănase Todoran”, trei variante ale „Baladei Şarpelui”, „Balada nevestei fugite de la bărbat”, „Balada eroului necunoscut”, multe doine, multe cântece propriu-zise de joc, cu strigături, cântece din ceremonialul de nuntă, dar şi din ritualul de înmormântare.

De cântările religioase m-am apropiat în 1992, cu ocazia unui turneu în Israel cu ansamblul „Cununa de pe Someş”. Nu mi-am închipuit niciodată cum este Israelul, nu citisem Biblia, eram un om credincios pentru că mă trag din părinţi ţărani credincioşi şi mergem la biserică şi ştiam şi ziceam rugăciunile, seara şi dimineaţa. Dar nu mi-am închipuit că Pământul Sfânt va avea o influenţă atât de puternică asupra mea. Acolo mi-am văzut micimea şi nevolnicia. Nu mai eram nici cât un fir de nisip în faţa tuturor lucrurilor sfinte de acolo şi tot drumul am cântat toate pricesnele pe care le învăţasem de la bătrâni.

Până la urmă, Dumnezeu m-a ajutat şi le-am înregistrat.

În 1992 am realizat un disc cu colinde şi pricesne care s-a bucurat de foarte mult succes. Am înregistrat colindele cu un acompaniament de excepţie al dirijorului, compozitorului şi folcloristului Constantin Arvinte, iar pricesnele le-am cântat rugându-mă aşa... singură înaintea lui Dumnezeu. Sunt puse şi efecte muzicale, toacă şi clopote, aşa cum se cade.

Pricesnele le cânt cu dragoste celor care au credinţa în Dumnezeu şi celor care ascultă această muzică şi o pun pe primul loc în preferinţe, lăsând celelalte ritmuri străine de neam şi de ţară să sune în pustiu.”

Valeria Peter Predescu

(Interviu pentru Radio România Actualităţi)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu