In Memoriam: Fănuş Neagu

Fănuş Neagu, scriitor, dramaturg, scenarist, publicist sportiv şi academician, important reprezentant al literaturii române contemporane, s-a născut la 5 aprilie 1932, în comuna Grădiştea de Sus (judeţul Brăila), şi s-a stins la 24 mai 2011, la Bucureşti.

A studiat la: Liceul Militar din Iaşi, Şcoala Pedagogică nr. 2 din Capitală, Şcoala Pedagogică „Costache Negri” din Galaţi, Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” şi, în final, a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii bucureştene (1957).

A fost profesor suplinitor la Şcoala Generală din comuna Largu (judeţul Galaţi).

A lucrat în calitate de redactor la „Scânteia tineretului”, „Luceafărul” şi „Amfiteatru” (1954 – 1968) şi a condus săptămânalul „Ţara”.

În 1991, a reluat – alături de alţi scriitori, publicarea revistei „Literatorul”.

În perioada 1993 – 1996, a fost director al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti.

În 1954 a debutat cu nuvela „Duşman cu lumea”, publicată în revista „Tânărul scriitor”.

I s-au acordat Premii ale Uniunii Scriitorilor în 1964, 1968, 1970, 1988.

În 1993 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 2001 – membru titular.

Este înmormântat pe Aleea Academicienilor din Cimitirul Bellu.

O şcoală din Brăila îi poartă numele, iar în comuna natală este Casa Memorială Fănuş Neagu.

Opera lui Fănuş Neagu cuprinde:

- romanele: „Ningea în Bărăgan” – 1959 (debut editorial, volum reeditat în 1964, sub titlul „Cantonul părăsit”); „Îngerul a strigat” - 1968 şi „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe. Fals tratat despre iubire” – 1977 (două dintre cele mai cunoscute romane ale sale), „Somnul la amiază” – 1960, „Dincolo de nisipuri” – 1962, „Vară buimacă” – 1967, „Casa care se leagănă” – 1971, „În văpaia lunii” – 1972, „Fântâna” – 1972, „Pierdut în Balcania” – 1982, „Scaunul singurătăţii” – 1988, „Povestiri din drumul Brăilei” – 1989, „Ţara hoţilor de cai” – 1991, „Partida de pocher” – 1995, „O corabie spre Bethleem” – 1998, „Amantul Marii Doamne Dracula” – 2001, „Asfinţit de Europa, Răsărit de Asie. Jurnal cu faţa ascunsă” (2 volume, 2004);

- piese de teatru: „Echipa de zgomote” – 1970, „Scoica de lemn” – 1978, „Casa de la miezul nopţii sau Paiaţa soseşte la timp” – 1988 (toate acestea premiate de Uniunea Scriitorilor), „Olelie” – 1983;

- scenariile filmelor: „Lumină de iulie” – 1963, „Casa de la miezul nopţii” – 1975, „Lişca” – 1983, „Sosesc păsările călătoare” – 1984, „Casa din vis” – 1991, „Terente – regele bălţilor” – 1995 etc (pe care le-a scris singur sau în colaborare);

- „Cronici de carnaval” – 1972 şi „Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea” – 1977 – cuprind articolele sportive pe care le-a publicat în „România literară”;

- alte volume de publicistică: „Cartea cu prieteni. Poeme răsărite în iarbă” – 1979, „A doua carte cu prietenii” – 1985, „Insomnii de mătase” – 1981 şi „Întâmplări aiurea şi călătorii oranj” – 1987;

- literatură pentru copii: „Caii albi din oraşul Bucureşti” – 1967.

Autor: Pe o aripă de cânt

Foto: Google