In Memoriam: Sergiu Nicolaescu

Actorul şi regizorul - Sergiu Nicolaescu - s-a născut la 13 aprilie 1930, la Târgu-Jiu, într-o familie de aromâni, şi a trecut la cele veşnice la 3 ianuarie 2013.

De la vârsta de 5 ani, a locuit la Timişoara, unde a urmat cursurile Şcolii primare de aplicaţie şi ale Colegiului „Diaconovici – Loga”.

În 1952 a absolvit Facultatea de Mecanică din cadrul Politehnicii din Bucureşti, cu diploma de inginer mecanic.

A lucrat ca inginer la Întreprinderea Optică Română, iar mai apoi la Buftea şi la filmări combinate în cadrul Studioului cinematografic „Alexandru Sahia”, fiind specializat în filme documentare și jurnale de actualități.

Regia de film rămâne marea lui pasiune.

A debutat în 1962 cu scurtmetrajul „Scoicile nu au vorbit niciodată”, urmat de „Memoria Trandafirului” - proiectat la Festivalul de film de la Cannes în 1964 şi, ulterior, în America.

În 1967 a realizat primul lungmetraj de ficţiune, coproducţia româno - franceză „Dacii”, iar în anul 1971 – „Mihai Viteazul”, o producţie istorică de referinţă, unul dintre cele mai vizionate filme româneşti.

În 1972 a regizat primul film poliţist românesc – „Cu mâinile curate”, totodată jucând în celebrul rol al comisarului Moldovan. A continuat cu alte filme poliţiste: „Ultimul cartuş” - 1973, „Un comisar acuză” - 1974, „Revanşa” - 1978, „Duelul” - 1981, „Supravieţuitorul” - 2008.

Alte pelicule de succes pe care le-a regizat: „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, „Osânda”, „Ultima noapte de dragoste”, „Nea Mărin miliardar” (prima lui comedie), „Ciuleandra”, „Mircea”, „Orient Express”.

În septembrie 2006, Pro Video a lansat primele şase titluri dintr-o colecţie de 21 de filme ale regizorului, pe suport DVD.

Ultimele două filme cărora le-a semnat regia au fost: „Poker” - 2010 şi „Ultimul corupt din România” - 2012.

Sergiu Nicolaescu s-a implicat şi pe scena politică, mai întâi în zilele Revoluţiei din 1989, apoi ca membru al Frontului Salvării Naționale şi senator în toate legislaturile post-decembriste, cu excepţia perioadei 2004 - 2008.

A avut iniţiativa înfiinţării Comisiei senatoriale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989, al cărei preşedinte a fost pentru o perioadă, iar în 2004 a fost numit membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române.

În 1990 a fost membru fondator al Uniunii Cineaştilor (UCIN), fost ACIN, în 1992 - iniţiator, membru fondator şi preşedinte al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (UARF), iar între 1991 - 1996, director al Studioului de creaţie nr. 2 „Star Film”.

A scris şi mai multe cărţi, unele dedicate Revoluţiei din 1989: „Revoluția. Începutul adevărului”, „Un senator acuză”, „Sergiu Nicolaescu acuză”, „Cartea revoluției române decembrie ’89”, „Recviem pentru adevăr”, „Lupta pentru putere. Decembrie ’89”, „Destin și film. Destăinuirile unui cineast” şi „Mămăliga a explodat. Decembrie 1989”.

De-a lungul anilor, a primit numeroase premii şi distincţii:

- 2002 - Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, în Grad de Cavaler;

- 2012 – „Cetăţean de Onoare al Municipiului Târgu-Jiu”;

- „Doctor Honoris Causa” al Universităţii de Ştiinţă şi Arte din Chişinău;

- 2011 – Premiul pentru întreaga carieră - Festivalul de Film Mediteranean – Roma.

A fost căsătorit de trei ori. De prima soţie, Mariana, s-a despărţit la numai trei luni după nuntă, după care a urmat căsătoria cu Gabriela, o cunoscută şi apreciată costumieră, cu care a lucrat la unele dintre filmele sale şi de care avea să se despartă câţiva ani mai târziu. Din anul 2005 era căsătorit cu Dana Nicolaescu, pe care o întâlnise pentru prima dată în 1996, atunci când ea abia împlinise 18 ani.

Autor: Pe o aripă de cânt

Foto: Google