In Memoriam: Edmond Deda

Edmond Deda, cunoscut compozitor, pianist, vocalist, textier, dirijor, profesor şi fondator al primului Conservator de Muzică Uşoară şi Jazz din ţara noastră, s-a născut la Bucureşti, la 23 aprilie 1920, şi s-a stins la 29 septembrie 2006.

A urmat – timp de doi ani, Facultatea de Medicină.

A absolvit Conservatorul „Alberto della Pergolla” din Capitală, a urmat cursuri de perfecţionare (pian şi canto – specialitatea jazz) la „The Billy Mayerl School of Modern Syncopation” din Londra.

În calitate de compozitor, a debutat în 1937, cu melodia „Rodica”, interpretată de Gică Petrescu în cadrul unui spectacol la Cazinoul din Sinaia.

Următoarea piesă a fost „N-am crezut”, cântată mai ales în limba franceză, cu titlul „Quand la pluie tombe”.

Între 1942 – 1944, a fost  profesor de jazz (pian şi canto) la Conservatorul „Lira” din Brăila.

Între 1945 – 1948 a condus Conservatorului de Muzică Uşoară şi Jazz, pe care îl înfiinţase în 1941.

În 1945 a înfiinţat o trupă care-i purta numele şi care a activat până în 1981.

Între 1960 – 1966, a fost dirijor de orchestră la Teatrul „Constantin Tănase”.

Între 1961 – 1962 şi 1966 – 1969, a fost profesor de canto la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti.

În 1965 a devenit membru al Uniunii Compozitorilor.

Între 1954 – 1958 a fost pianist, iar între 1968 – 1972 – dirijor şi director muzical al Teatrului „Ion Vasilescu” din Capitală.

În perioada 1972 – 1980, a fost profesor şi şef al Catedrei de pian şi canto de la Şcoala Populară de Artă din Braşov.

A fost iniţiatorul seriei de concerte „Medalioane, portrete componistice”, care s-au bucurat de un imens succes, precum şi creator al stagiunilor muzicale de la Sala Dalles, în cadrul cărora evolua şi el (pianist, solist vocal).

Cu Sile Dinicu a format un duo pianistic, foarte bine primit de public.

Edmond Deda a activat, ca pianist, în peste 3000 de concerte – spectacol desfăşurate la Teatrele „Constantin Tănase” şi „Ion Vasilescu”.

Premii şi distincţii:

- cinci premii – Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur” (Premiul I – 1969, Premiul I şi II – 1971);

- două premii – Festivalul de la Mamaia;

- menţiuni la Festivalurile Internaţionale de la Split – 1971 şi Sopot;

- Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor – 1992 etc.

Dintre cele mai cunoscute şlagăre pe care le-a compus, amintim: „Of, inimioară!”, „Inimă, nu fi de piatră!”, „Îmi place un cântec vesel”, „Mă mai gândesc la dumneata”, „Bun venit, rază de soare!”, „Suflet de copil”, „Îndrăgostiţii n-au nevoie de cuvinte”, „Ştiu adevărul”, „Dulce pasăre a tinereţii”, „N-am nicio vină” etc.

A scris 43 de partituri pentru spectacole scenice, cum ar fi: „De la Bach la Tom Jones”, „Mini jazz cu maxi haz”, „Jocul de-a vacanţa”, „Corina” etc.

A compus muzică corală: „Patria”, „Azi la noi”, „Măr de aur”, „Vom fi şi vom dura” etc.

Coloana sonoră a filmelor – „Caravana prieteniei”, „Nu vreau să mă însor”, „Mini-Tehnicus”, „Agentul straniu” – poartă semnătura lui Edmond Deda.

Este autor al dicţionarelor muzicale – „Întâlnire cu jazzul” şi „Parada muzicii uşoare româneşti”, precum şi al volumului „Euterpe în vacanţă”, sau al unor articole publicate în „Spectacolul muzicii” şi „Actualitatea muzicală”.

Autor: Pe o aripă de cânt