Duminica Floriilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Învierea Domnului, marchează începutul Săptămânii Patimilor (Săptămâna Mare), în care, seară de seară, se săvârşesc slujbele numite Denii.
Este ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin, înconjurat de cei 12 Apostoli.
Cu puţin timp în urmă, Iisus săvârşise cea mai mare dintre minunile Sale – învierea lui Lazăr, simbolizând, de fapt, învierea neamului omenesc.
Mulţimea adunată pentru marea sărbătoare a Paştilor, l-a recunoscut ca fiind adevăratul Mântuitor şi l-a primit cu ramuri de măslin şi finic (de unde şi denumirea de Duminica Stâlparilor), strigând:
„Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”.
Obiceiul de a sfinţi ramurile de salcie de Florii şi de a împodobi icoanele cu acestea, este menţionat încă din secolele III – IV. Legenda spune că Fecioara Maria, aflând de răstingnirea Fiului, porneşte în căutarea Lui. Ajungând pe malul unui râu, o salcie şi-a făcut ramurile punte, Maica Domnului trecând apa şi binecuvântând ca salcia să nu ardă niciodată şi să rodească. Astfel, a devenit un copac sacru, ramurile sale simbolizând biruinţa asupra morţii şi amintind de crenguţele de măslin şi finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim.
Denumirea populară de „Florii” are origini păgâne şi provine de la Flora – zeiţa romană a florilor şi a reînvierii naturii, sărbătorită la 28 aprilie, prin ramuri înverzite.
În timp, această sărbătoare a fost suprapusă de creştini peste prăznuirea Intrării Domnului în Ierusalim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu