In Memoriam: Drăgan Muntean

Regretatul interpret de muzică populară - Drăgan Muntean, s-a născut la 18 aprilie 1955, în Ţinutul Pădurenilor, la Poienița Voinii (judeţul Hunedoara), şi s-a stins din viaţă la 20 aprilie 2002, la Târgu Mureş, în urma unui accident vascular cerebral.

La numai 10 ani, Drăgan Muntean a participat la faza comunală a emisiunii „Dialog la distanţă”, prilej cu care a fost remarcat de un profesor de muzică de la Ghelari. Acesta l-a sfătuit să urmeze o școală de muzică şi astfel a ajuns să studieze la Liceul de Muzică şi la cel Pedagogic din Deva.

În perioada 1988 - 1992, Drăgan Muntean a fost profesor la Şcoala Populară de Artă din Deva, după care a intrat în poliţie şi a urmat cursurile Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza” din Bucureşti.

Între 1997 - 2000, a fost directorul Ansamblului „Ciocârlia” al Ministerului de Interne, iar din 2000 - şef al Biroului de Cultură, Educaţie şi Tradiţii din cadrul IJP Hunedoara, unde a avut gradul de locotenent - colonel.

În 1987, Drăgan Muntean a cântat pentru prima dată alături de Ioan Bocşa şi Nicolae Furdui Iancu, emoţionând publicul, în special prin melodiile patriotice.

La finele anului 1994 şi începutul lui 1995, Drăgan Muntean a fost în turneu în Australia, împreună cu Veta Biriş, susţinând concerte pentru comunităţile de români de acolo.

Deşi cariera lui artistică a fost una relativ scurtă – de numai 20 de ani, Drăgan Muntean a reuşit să-şi găsească loc în inimile românilor, bucurându-se de o mare popularitate.

Dintre cele mai cunoscute cântece ale repertoriului său, amintim: „De-aș avea mândră să-mi placă”, „Feciorii din poieniță”, „Doamne, atât mi-i de greu”, „Drag mi-i să mă duc la fân”, „Nu știu, mândră, ce-are luna”, „Mândruță, de dorul tău”, „Bate vântul printre duzi”, „Lele din Orăștie”, „Nici un dor nu-mi vine greu”, „Sara bună, bade Ioane”, „Dă-i, Doamne, mândrii noroc”, „Eu cânt pădurenilor”, „Care om n-are pe nimeni” şi altele.

Autor: Pe o aripă de cânt